30 April 2017

10 aspecte cu privire la „conflictul civilizaţiilor”



__________________________________________________________________________________


Samuel P. Huntington
este autorul unei teorii geopolitice de mare răsunet în ultimii ani. El porneşte de la ideea că în lumea contemporană cultura contează tot mai mult, că factorii de natură culturală modelează atât tendinţele de integrare, cât şi pe cele de dezintegrare. Însă, pentru el, elementele culturale reprezintă nucleul unor entităţi istorice vaste, civilizaţiile, care astăzi au ajuns adesea în poziţii de adversitate şi conflict.

În 1993, în plină glorie a viziunilor globaliste şi integraţioniste, de tip Fukuyama, viziuni care prognozau unificarea lumii sub egida democraţiei liberale, care a învins regimurile totalitare, Huntington a publicat un studiu în care contrazice flagrant euforia care a cuprins mediile occidentalo-centriste după sfârşitul Războiul Rece.

În rândurile care urmează, veţi descoperi cele mai relevante zece aspecte cu privire la „conflictul civilizaţiilor”, aceasta fiind una dintre cele mai dezbătute teme ale contemporaneităţii…

10. Sursa fundamentală de conflict

 În ipoteza mea, sursa fundamentală de conflict în noua lume nu va mai fi în principal ideologică sau economică. Marile diviziuni dintre oameni şi sursa dominantă de conflict vor fi de natură culturală. Statele naţionale vor rămâne cei mai puternici actori în relaţiile internaţionale, dar principalele conflicte se vor ivi între naţiuni şi grupuri ale diferitelor civilizaţii. Conflictul civilizaţiilor va domina politica mondială. Linia de demarcaţie dintre civilizaţii va fi linia confruntărilor în viitor.

9. Factorul religios

Huntington acordă factorului religios un rol primordial în declanşarea acestor conflicte deoarece este un punct de vedere ce nu poate fi ignorat. Cele mai acute conflicte se produc pe frontierele ce despart lumea creştină (occidentală şi ortodoxă) de cea musulmană (zona Balcanilor, Caucaz, Asia Centrală, zonele Mării Negre şi ale Mării Mediterane). Aceste arii de contact inflamează identităţile şi le aduc în stare de fierbere, mai ales acolo unde în spatele lor răbufneşte o energie religioasă neconsumată în plan social-economic. […]

Aceste conflicte, chiar dacă îmbracă un aspect preponderent religios, îşi au izvorul în stările de subdezvoltare economică şi în solicitările contradictorii la care popoarele cu modernitate întârziată trebuie să facă faţă în lumea contemporană. Se ştie că societăţile întârziate sunt confruntate cu un amalgam de instituţii şi credinţe, cu paradoxuri care le aduc periodic în situaţia de a fi zguduite de un frison identitar. Aflate permanent în situaţii critice, fără ieşire, confruntate cu un viitor incert, ele sunt înclinate mai degrabă să-şi reproblematizeze originile şi istoria decât să se angajeze prospectiv în acţiuni de modernizare socială.

8. Replierea identitară

Dar, pe de altă parte, Huntington observă că replierea identitară a acestor societăţi nu este un fenomen singular, ci unul care a dobândit o extensie globală. El consideră că astăzi există şapte sau opt mari blocuri de civilizaţie pe glob, diferenţiate prin elemente culturale. Nivelurile de identificare ale oamenilor urcă în cercuri concentrice de la mediul familial şi local spre tipul de civilizaţie de care aparţin. Precum Toynbee, şi Huntington supraevaluează criteriul religios de diferenţiere şi ia în discuţie această filieră de identificare. De exemplu, un locuitor al Romei de azi se poate autodefini în trepte ca: roman (locuitor al Romei), italian, catolic, creştin, european, occidental.

7. Apartenenţa la civilizaţia occidentală

Ultima identificare defineşte apartenenţa la civilizaţia occidentală (cu două subcivilizaţii: europeană şi nord-americană), civilizaţie distinctă – după opinia autorului – de civilizaţia slav-ortodoxă de care ar aparţin popoarele est-europene. Astfel, o civilizaţie este cea mai largă grupare culturală de oameni, grupare căreia i se pot găsi anumite elemente comune de identitate culturală.

Deci, identitatea unei civilizaţii este definită prin elemente culturale. Respingând perspectiva gânditorilor germani din secolul al XIX-lea care au introdus o distincţie radicală între cultură şi civilizaţie, Huntington îmbrăţişează perspectiva lui Braudel după care nu putem desprinde cultura de fundamentul ei, civilizaţia. Revenind cu alte precizări, Huntington vede în civilizaţii (la plural) ample totalităţi, durabile sub raport istoric, cu un oarecare grad de integrare, ce cuprind popoare, state, naţionalităţi, grupuri religioase etc.

6. Critică asupra problematicii “conflictului civilizaţiilor”

Teoria sa a fost criticată tocmai pentru această confuzie, pentru că defineşte civilizaţiile prin elemente culturale, fără a disocia cele două concepte şi implicit fără a discocia între realităţile diferite pe care le desemnează aceste concepte. De aceea, pe câtă vreme alţi teoreticieni consideră că în lumea actuală au dobândit relevanţă conflictele identitare, ce îşi au sursa în revendicarea identităţilor culturale, Huntington vorbeşte de conflicte între civilizaţii.

Iată cum îşi prezintă Huntington ideea sa: Tema centrală a acestei cărţi o constituie faptul că identitatea culturală şi cultura care, la nivelul cel mai răspândit, sunt identităţi ale civilizaţiei, modelează tendinţa de coeziune, dezintegrare şi conflict în lumea de după Războiul Rece. Apare din nou confuzia dintre cultură şi civilizaţie.

 5. Paradigma globalizării

Globalizarea devine o paradigmă tot mai des utilizată pentru a traduce în limbaj simplificat încrucişarea unor tendinţe şi legături tot mai complexe între societăţi, precum şi pentru a face predicţii asupra evoluţiei mondiale.

Această varietate susţine faptul că ne confruntăm cu un adevărat proces, despre care nu putem să nuanţăm cu punctualitate şi uşurinţă linii ale schiţării unei identităţi. Mai mult decât atât, pentru înţelegerea globalizării, trebuie să dezbatem elementele constitutive, înainte de examinarea efectelor acestei dimensiuni noi a vieţii internaţionale despre conflictele armate şi, în paralel, despre acţiunea umanitară.

4. Sistemul multicivilizaţional

Huntington consideră, departe de a se uniformiza şi integra într-o civilizaţie universală, lumea de azi îşi păstrează diversitatea şi este formată dintr-un sistem multicivilizaţional şi multipolar, cu civilizaţii şi culturi interesate să-şi păstreze şi să-şi afirme identităţile pe multiple planuri.

Nucleul fiecărei civilizaţii – şi care le diferenţiază elocvent – este alcătuit din elemente culturale, pe prim plan fiind religia, viziunile aspura lumii, credinţele şi valorile, din care derivă deosebirile privind modurile de viaţă, familia, obiceiurile, artele, dreptul, economia, politica etc.

Mai mult, raporturile geopolitice ar fi acum determinate de raporturile dintre civilizaţii, văzute ca mari blocuri de viaţă istorică, având origini, evoluţii şi caracteristici spirituale şi economice diferite. Astfel, conflictele viitoare vor fi conflicte intercivilizaţionale, conflicte care pun faţă în faţă civilizaţii diferite, în pofida legăturilor şi a interdependenţelor dintre ele în lumea globalizată de azi.

3. “Revolta împotriva Occidentului”

Pe lângă faptul că lumea a devenit multipolară sub raport geopolitic după încheierea Războiului Rece, Huntington detectează şi o altă tendinţă, anume diminuarea ponderii globale pe care a avut-o până acum civilizaţia occidentală şi afirmarea ofensivă a civilizaţiilor nonoccidentale. În dezacord cu mulţi ideologi şi teoreticieni, apologeţi ai lumii occidentale, Huntington interpretează altfel procesele caracteristice ale secolului al XX-lea.

Pentru a degaja un sens global din schimbările combinate ce au loc azi în toate civilizaţiile, el analizează corelaţiile active dintre factorii geografici, economici, politici, demografici, tehnici şi culturali, insistând asupra noilor viziuni şi atitudini emergente, care pot fi detectate în raporturile internaţionale, dar şi în fondul spiritual al epocii. Din această lectură a proceselor semnificative ale epocii, Huntington extrage următoarea concluzie: «expansiunea Occidentului» a încetat şi «revolta împotriva Occidentului» a început.

2. Ideatica geopolitică

Avem aici o altă interpretare a globalizării. Asupra acestui punct, Huntington susţine câteva idei geopolitice importante.

 – Creşterea interdependenţelor dintre civilizaţii a fost de la 1500 până acum un fenomen unidirecţional, dinspre Occident spre civilizaţiile şi societăţile nonoccidentale.

– Azi însă lumea a devenit multipolară, sub raport geostrategic, iar această pluralitate se sprijină pe forţe culturale şi identitare consolidate; aceste centre multiple care intervin în raporturilor geopolitice sunt tocmai civilizaţiile active azi.

–  În această lume policentrică nu mai există un conflict ideologic dominant, precum în epoca Războiului Rece, ci o multitudine de conflicte, toate determinate de diferenţele şi de opoziţiile de ordin civilizaţional, conflicte şi războaie ale liniilor de falie dintre civilizaţii.

Cele mai periculoase conflicte culturale sunt cele care iau naştere de-a lungul liniilor de falie între civilizaţii.

1. Concluzii

Rezumându-şi teza cărţii sale, Huntington spune: În această lume nouă, politica locală este politica etnicităţii, iar politica globală este politica civilizaţiilor. Rivalitatea dintre superputeri este înlocuită cu ciocnirea civilizaţiilor… În lumea posterioară Războiului Rece, cultura este o forţă ce deopotrivă divide şi unifică […]. Pentru prima oară în istorie, politica globală este, în acelaşi timp, multipolară şi multicivilizaţională; modernizarea este distinctă faţă de occidentalizare şi nu produce nicio civilizaţie universală, în orice înţeles cu semnificaţie, şi nici occidentalizarea societăţilor nonoccidentale.

Bibliografie orientativă 

  1. BRAUDEL, Fernand, Gramatica civilizaţiilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994.
  2. BRĂILEAN, Tiberiu, Globalizarea, Editura Institutul European, Iaşi, 2004.
  3. HUNTINGTON, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Prahova, 1997.
  4. HUNTINGTON, Samuel P., The Clash of civilizations?, în Foreign Affairs, summer, 1993, vol. 72, nr. 3.
  5. TOYNBEE, Arnold J., Studiu asupra istoriei (sinteză a volumelor I-IV de D.C.Sommervell), Bucureşti, Editura Humanitas, 1997.

Nota bene!

Topul de mai sus este o prelucrare a unui studiu personal cu privire la aspectele „conflictului civilizaţiilor”, în speţă cartea lui Samuel P. Huntington – Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale.

 Sursa foto:

A map of civilizations, based on Huntington’s „Clash of Civilizations” – http://en.wikipedia.org

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________