24 June 2017

10 pentru Delia Ciobancan



__________________________________________________________________________________

Sigur aţi fost, măcar o singură dată în viaţă, victime în „jocul” numit manipulare. Despre ce se ascunde în spatele acestei devieri de la comportamentul normal şi despre cum putem recunoaşte încă de la început dacă suntem manipulaţi, am provocat-o la un dialog pe Delia Ciobancan, psiholog specializat în psihoterapie şi programare neuro-lingvistică.

 

 1. Este manipularea o alegere în faţa neputinţei?

În zilele noastre, în contextul schimbărilor politice, economice şi socio-culturale din societate, importanţa cunoaşterii unor mecanisme de influenţare şi manipulare sunt necesare, pe de-o parte pentru cei care vor puterea, cei care vor să conducă, pentru cei care vor prosperitatea, iar pe de altă parte pentru legitate psihologică, pentru o rezistenţă inteligentă la tehnicile şi tehnologiile, metodele şi efectele acţiunilor manipulatorii care se exercită. Dacă vorbim de manipulare prin prisma neputinţei, este necesar să pornim de la stadiul timpuriu al bebeluşului care deprinde manipularea părinţilor pentru a-şi asigura nevoile esenţiale şi confortul. Plânsul este o acţiune care, indiferent de vârstă, produce la cei din jur dorinţa de a se implica, de a ajuta, de a salva. Se spune în popor „Copilul care nu plânge, nu primeşte sân”. În faţa neputinţei, a dependenţei, fiindcă copilul nu-şi poate procura singur hrana, protecţia, adăpostul, el învaţă să manipuleze. La stadiul de adult putem vorbi mai degrabă de o utilizare a manipulării pe principiul obţinerii confortului cu cât mai puţin efort şi, dacă se poate, să-l depună altcineva.

 

2. Cel care alege să recurgă la diverse tehnici de manipulare are transmisă această zestre genetic sau o alege raţional?

Fiecare individ exercită permanent în procesul comunicării o anumită influenţă asupra celorlalţi, acţionând asupra comportamentelor, faptelor, gândurilor, sentimentelor. Cu toţii folosim manipularea într-o anumită măsură, însă asta nu presupune că este un instinct sau că suntem persoane manipulatoare. Manipularea este mai degrabă un efect al competitivităţii. Un individ, poate manipula din pură obişnuinţă. Obiceiurile se înrădăcinează, iar manipulatorii optează pentru calea pe care o cunosc cel mai bine, fără să exploreze situaţia şi să aleagă calea cea mai eficientă. O altă categorie de manipulatori este formată de societate pentru a servi intereselor  individuale sau de masă.

 

3. Sunteţi psihoterapeut cu experienţă şi, desigur, aţi întâlnit şi oameni înzestraţi cu această „calitate”. În literatura de specialitate, se spune, că ar exista două feluri de manipulare: pozitivă şi negativă. Exemplificaţi, vă rog, cazul în care avem de a face cu o formă de manipulare pozitivă.

Putem vorbi despre persuasiune care este o forma de influenţare bazată pe argumentare în folosul convingerii unei persoane sau unui grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este, mai degrabă, un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acţiuni, prin discuţii şi nu se folosesc mijloace ascunse. Influenţa socială poate fi considerată manipulare ascunsă însă ea nu este în mod necesar negativă. Ca specialist, pot încerca să conving pacienţii să renunţe la obiceiurile nesănătoase iar atât timp cât influenţa mea este percepută ca inofensivă, ea respectă dreptul celui influenţat de a alege. Manipularea este o formă extremă a persuasiunii care este practicată cu ajutorul unor tactici amăgitoare, imorale, exploratorii sau chiar abuzive în care doar o parte beneficiază pe seama celeilalte părţi.

 

4. Ce se ascunde în spatele manipulării de orice fel (politice, sentimentale)? Cum se ajunge ca un om să sufere astfel de devieri de la normalitate?

În spatele manipulării se ascund diverse tipologii de manipulatori. Pot fi manipulatori panicarzi care o fac de frica urmărilor sau profesionişti care mint şi înşală permanent, la serviciu, la cumpărături sau în relaţiile cu cei apropiaţi. Mai sunt cei care manipulează din plăcere cu un interes sportiv de provocare. Manipulatorii sadici preferă să vadă cum suferă cei din jur şi folosesc influenţa ca pe o armă. Există şi manipulatorii psihopaţi care nu au niciun strop de conştiinţă, ei nu regretă ceea ce fac şi nu se simt vinovaţi. A manipula presupune un efort dar miza e mare. Mobilurile cele mai importante care exercită o influenţă asupra apariţiei înclinaţiei către manipularea altor oameni trebuie căutate în socializarea individului, în sursele formării personalităţii, adică în modul în care copilul îşi trăieşte copilăria, cum se comportă anturajul lui, cum se petrece dezvoltarea pe mai departe a omului şi, mai ales, în ce condiţii îşi îndeplineşte activitatea vitală. În general, în societate există un număr uriaş de premise, începând cu funcţionarea familiei şi terminând cu structurile sociale a căror influenţă, de-a lungul întregii vieţi a omului, contribuie la formarea calităţilor personalităţii, care condiţionează folosirea manipulării la rezolvarea unor probleme importante de viaţă.

 

5. Ce strategii putem folosi în lupta cu marii manipulatori din viaţa noastră?

Specialiştii buni pot recunoaşte după anumite trăsături verbale şi neverbale, lupta cu sine sau încordarea şi cursul gândirii care se petrece în mintea celui care manipulează. Oamenii de rând au mecanisme de apărare împotriva înşelării. Vă recomand câteva principii de recunoaştere a minciunii şi a înşelării. Dacă intraţi în interacţiune cu cineva şi nu ştiţi dacă vă manipulează sau nu, încercaţi să înţelegeţi ceea ce auziţi şi ceea ce vedeţi. Verificaţi ceea ce vi se spune. Ca să înţelegeţi către ce sunteţi împins în realitate, nu-l ascultaţi pe vorbitor şi nu-l priviţi în ochi, ci fiţi atent la ce anume vă roagă să faceţi. Trebuie să nu-l credeţi pe cuvânt. Dacă vedeţi că el vorbeşte foarte bine, convingător, argumentat, cu pasiune despre ceva ce este, în fond, negativ sau opus principiilor dumneavoastră morale, de afaceri şi intelectuale, întrerupeţi contactul imediat! Dacă nu reuşiţi prin orice mijloc să vă retrageţi, cereţi un timp de gândire. Întrerupând contactul, analizaţi totul încă o dată, la rece, şi nu faceţi nimic!

 

6.  Cum recunoaştem, încă de la început, că avem de-a face cu o astfel de personalitate?

Puteţi învăţa cum să recunoaşteţi un manipulator, să îi evitaţi capcanele şi să le dejucaţi planurile. De cele mai multe ori mintea noastră ne trimite semnale când avem de-a face cu un manipulator. Atunci când nu conştientizaţi declanşarea alarmei ar fi bine să evitaţi să aveţi relaţii cu persoane care: încearcă prin metode neortodoxe de a păstra o relaţie în ciuda respingerii dumneavoastră; îşi minimalizează abilităţile şi punctele tari pentru a atrage salvatori; pozează în victimă în multe situaţii în care sunteţi implicat; se folosesc de vinovăţie pentru a obţine cooperarea sau ajutorul familiei sau al prietenilor; promit să coopereze pentru a atinge un scop comun, iar apoi neagă; ameninţă că părăsesc relaţia pentru ca să obţină ceea ce-şi doresc; profită de dorinţa celorlalţi de a fi de ajutor sau de a se simţi importanţi; se folosesc de mânie pentru a intimida; se simt îndreptăţiţi şi cer mai multă atenţie decât le oferiţi; îi acuză pe ceilalţi de greşelile lor; mint pentru a atinge scopuri sau a calma apele tulburi; le spun oamenilor ce vor să audă ca să-i simpatizeze; se agaţă de ceilalţi ca şi cum ar fi în pericol de a se îneca; se prefac bolnavi pentru a fi îngrijiţi sau scutiţi de efort; pot să-şi aleagă foarte uşor emoţiile atunci când asta îi ajută să-şi atingă scopurile. Dacă ţineţi cont de aceste aspecte înseamnă că v-aţi pus centura de siguranţă.

 

7. Suntem în luna decembrie, poate cea mai frumoasă din an şi, totodată, cea mai încărcată de sensuri. Cu atâtea „măşti” pe faţă, manipulatorii trăiesc vreodată sentimente de vinovăţie, remuşcare pentru comportamentul aplicat faţă de ceilalţi? Ce fel de sentimente predomină viaţa manipulatorilor?

Persoanele manipulatoare au o nepăsare crasă faţă de sentimentele celorlalţi; au o atitudine persistentă şi gravă de iresponsabilitate şi desconsiderare faţă de normele, regulile şi obligaţiile sociale; au incapacitatea de a menţine relaţii de durată, deşi nu au dificultăţi în a le iniţia; au toleranţă scăzută la frustrare şi un prag scăzut al descărcării agresive, inclusiv al violenţei; au incapacitatea de a simţi vinovăţie sau de a învăţa din experienţă, mai ales din pedeapsă; au o înclinaţie proeminentă de a da vina pe ceilalţi sau de a oferi raţionalizări plauzibile pentru comportamentul care l-a adus pe manipulator în conflict cu societatea. Unele trăsături şi comportamente sunt benefice şi adaptative dacă nu sunt duse la extrem. Ele aduc beneficii manipulatorilor, căci astfel nu ar mai fi folosite, însă fac parte din latura întunecată a umanităţii.

 

8. Manipularea se îndreaptă, cu precădere, către o anumită categorie de oameni?

Fiecare dintre noi a fost sau s-a simţit manipulat cel puţin o dată în viaţă. Însă unii pot fi o pradă uşoară dacă au următoarele convingeri şi trăsături: sunt siguri şi au încredere în intenţiile celor din jur; încearcă să ocrotească persoanele neajutorate; cred că sunt capabili şi răspunzători pentru rezolvarea oricărei probleme; îşi asumă responsabilitatea pentru lucruri asupra cărora nu au putere sau sunt situaţii imposibile; cred că ceilalţi nu s-ar descurca dacă nu ar interveni pentru a-i ajuta; practică profesii de asistent, salvator, vindecător; le este dificil să delege sarcinile; le este greu să renunţe la ceva ce se dovedeşte a fi rău; au tendinţă spre dependenţă.

 

9. Ce le lipseşte, de fapt, manipulatorilor?

Manipularea este o boală contagioasă şi periculoasă şi poate dura o viaţă întreagă. Dacă am fi crescut într-o familie în care manipularea domina ca tehnică principală de supravieţuire, în care nu am fi învăţat să fim hotărâţi, cinstiţi şi deschişi, nu am vedea manipularea ca un tertip murdar. Nu contează dacă manipularea a fost învăţată cu mult timp în urmă sau dacă este o molipsire de la cei din jur, fiindcă ea limitează viaţa în mod radical. Persoanele manipulatoare simt de obicei nevoia de a-şi controla viaţa, situaţia şi pe oamenii pe care-i cunosc. Prin intermediul şiretlicurilor atrag în cercul de apropiaţi persoane sensibile emoţional, salvatori, oameni care se simt datori, responsabili sau vinovaţi de traiul altora. Un om care are impresia că este puternic, nu simte nevoia să-i controleze sau să-i manipuleze pe ceilalţi. Încrederea în sine, menţinerea unei perspective optimiste, puterea interioară şi acceptarea ei, pacea interioară, curajul, iertarea şi împăcarea, oferirea dragostei, sănătatea psihică şi emoţională lipsesc sau sunt în cantităţi infime în personalitatea manipulatorului.

 

10. Sunt manipulatori care doresc să se schimbe în bine, recurgând la diverse terapii?

Manipularea este considerată de către mulţi practicanţi ca fiind o combinaţie de tehnici de supravieţuire şi de adaptare în condiţiile moderne complexe sau singura cale de a ajunge în vârful piramidei. Nu întâmplător trăsăturile personale ale unui individ legate de tendinţele de a-i manipula pe alţi oameni şi de a folosi diferite forme ale minciunii în viaţa de zi cu zi şi în relaţiile de afaceri au fost numite „machiavelism”, după numele filosofului care justifica orice mijloace pentru atingerea ţelului propus. Credinţa lor că oamenii pot fi manipulaţi îi ajuta să înşele cu iscusinţă, fără să încerce remuşcări.
Funcţia distructivă a manipulării are repercursiuni asupra celor înşelaţi. Dacă escrocheria va fi însoţită de moartea sau distrugerea celor din jur, putem face presupunerea că pentru unii manipularea este ceva bun, iar pentru alţii ceva rău. Pescarului îi este bine în urma păcălirii peştelui, dar peştele după ce e prins, cum îi este în tigaie? Însă, într-o relaţie în care binele unuia primează în defavoarea celuilalt se naşte un dezechilibru de forţe. Mai devreme sau mai târziu are loc o reglementare şi o sistematizare a comportamentului şi a gândirii oamenilor spre încredere şi siguranţă, iar cei care manipulează decad în ochii oamenilor. Îndepărtarea celor din jur, pierderea prieteniilor, respingerea de către ceilalţi a relaţiilor afective, pot fi semne de avertizare pentru un manipulator care nu-şi mai poate stăpâni „viciul”.
Dar, manipulatorii nu vin să ceară ajutor din proprie iniţiativă, nu vin singuri şi nu recunosc că atitudinea sau comportamentul lor este o problemă. Dacă îi întâlnesc în cabinet este fiindcă cei apropiaţi – parteneri, părinţi, copii – vor să-şi salveze relaţia cu ei sau vor să-i convingă să se schimbe. Slabe şanse să convingi un om să se schimbe atât timp cât lui îi merge bine.
Vin în terapie persoane distruse, care nu pot ieşi din relaţiile toxice, care sunt dependente de suferinţa provocată de ceilalţi, care nu ştiu cum să se ferească de înşelătorii, cum să practice asertivitatea, cum să-i evite pe subjugatori sau vin să înveţe cum funcţionează şi care sunt efectele influenţei negative. Şi sunt binevenite, pentru că schimbarea lor va influenţa direct „bunul mers” al strategiilor manipulatorilor.

Un interviu realizat de Silvia Filip

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________