22 May 2017

10 pentru Dina Rotaru



__________________________________________________________________________________

Dina Rotaru – Carismă şi frumuseţe, inteligenţă şi instinct
Un om născut pentru teatru este un suflet scenico-flămând.

Temperament vulcanic, extrem de senzual, girat și dublat de o lucidă și dramatică cenzură cerebrală în conivenţă cu perfecționismul dedicat, Dina Rotaru execută electrizant şi efervescent partituri din registre diferite, asezonate cu o voce unică. Cu uimitoare capacitare la public, sau în alte cuvinte cu indiscutabilă priză la publicul de orice gen, de orice vârstă, Dina Rotaru joacă, se joacă şi etalează şocant sau discret un farmec feminin irezistibil, nealterat, şi forţă dramatică.


1. Dina, ce înseamnă un om născut pentru teatru? Este suficientă o diplomă oarecare pentru a fi „om de scenă”? Ce rol ţi-ar plăcea să joci?

Din punctul meu de vedere, poate fi numit „om născut pentru teatru” (aici nu mă refer doar la actori, pentru că teatrul se face numai şi numai în echipă) un om care este Presat de o Necesitate Spirituală de a face parte din lumea Teatrului. Un om care, dacă este lipsit (din cauza împrejurărilor) de teatru, va fi nefericit, neîmplinit, frustrat. Un om născut pentru teatru este un om dependent de scenă, un suflet scenico-flamând.
Cât despre diplomă. Nu este suficientă. Trebuie să fii extrem de îngâmfat ca să crezi acest lucru. Am cunoscut artişti care nu au diplomă, dar care datorită talentului şi dragostei față de scenă, s-au dovedit a fi „oameni de scenă” magistrali. Nu minimalizez importanţa instruirii, ci încerc să subliniez faptul că în cazul exercitării unei profesii artistice lucrurile nu se rezumă la diplomă. Școala nu îți poate da talentul, farmecul, dar te ajută să-l organizezi.
Dacă mi-am canalizat atenţia către un rol anume?
Îmi pui o întrebare aparent ușoară, dar mie mi-e greu să-ţi dau un răspuns concret.
Atunci când am în față un proiect care îmi place foarte mult, anume acel rol din acel proiect mi-ar plăcea să-l joc cel mai mult și așa mai departe.
Îți pot spune în schimb, ce stil mi-aș dori să joc cât mai mult. Comedie.
Îmi place să-i fac pe oameni să râdă. E o provocare, mi se spunea mereu în şcoală că sunt o actriță căreia i se potrivește mai degrabă stilul dramatic, iar eu – evident – nu am fost de acord. A durat ceva timp până am descoperit în mine „ușa” care să mă ducă spre „butoanele” comediei.


2. Cât la sută afectează viciile un artist? Biografia îl poate avantaja sau dezavantaja?

Un viciu te poate afecta 0% sau 100%. Depinde de viciu. Depinde de artist.
Biografia. Bineînţeles că pe un actor îl dezavantajează faptul că joacă într-o serie de spectacole/filme slabe. Eu însă mă abțin cât pot de mult să comentez subiectul de ce cutare joacă într-o piesa/film prost. În România artiştii nu sunt uniți, nu există trupe independente de teatru care să funcţioneze şi la bine şi la rău zeci de ani. Avem mulți actori buni, dar puţini regizori. Nu avem iniţiatori pentru a forma biografii care să ne avantajeze. Teatru este muncă de echipă.


3. Există prieteni sau momente de prietenie?

Momentele de prietenie formează o prietenie.


4. Contează locul în care te-ai născut? Adică dacă ai trăi în SUA și ai vorbi în loc de limba română, limba engleză ar fi mai important?

Cu siguranţă contează locul în care te-ai născut. Dacă m-aş fi născut în China, mi-aş fi cerut scuze întruna înainte să intru pe scenă. Glumesc.
Contează… da… Contează limba în care îţi vorbește mama, educaţia, primii autori pe care îi citesti, etc.
Dacă aș trăi în SUA cu siguranţă aș fi avut şi o altfel de gândire.
Limba unui popor pe lângă faptul că are capacitatea de a-ți mângâia sau zgârâia urechea, emană şi o energie caldă sau rece.
Tocmai de aceea ne manifestăm diferit atunci când jucăm Cehov sau Shakespeare.


5. Care este sensul vieții din perspectiva unui actor?

O să descopăr la sfârşitul ei, al vieţii.


6. În fond ce este un actor? Cu ce este mai diferit de un tehnician? Cât la sută înseamnă tehnică, meșteșug şi talent?

Un actor este un creator. Un creator de iluzii. Un creator de stări fantastice.
Cred că e suficient să îţi dau doar două exemple cu ce este diferit un tehnician de un actor.
Un tehnician își poate permite să muncească fără chef, actorul dacă nu-l are… trebuie sa-l găsească, treaba lui cum, în ce fel, de unde îl scoate, dar trebuie să facă rost de acel Chef, de acea Dorință de a juca.
Dacă un tehnician îşi face meseria mecanic fără să pună suflet nu-l taxează nimeni, pe când actorul ar face bine să se lase de teatru, dacă are de gând să-și facă meseria ca un robot.
Atunci când vine vorba de talent, tehnică și meşteşug. Din punctul meu de vedere sunt parteneri cu drepturi egale. Iar când Talentul e însoţit de superba Carismă… Actorul e Desăvârşit.


7. Vâltoarea vieţii poate “fura” meseria/talentul? Te poate desprinde?

Talentul nu-l poate “fura” nimeni. Însă am întâlnit cazuri în care o dată cu meseria artiștii respectivi și-au pierdut mințile. Sunt cazuri triste. Un artist are nevoie de o putere mentală incredibilă atunci când este “biciuit” de viață şi este forţat de împrejurări să-şi lase meseria.
Vâltoarea vieții te poate desprinde pentru un anumit timp. Dacă te acaparează pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat… ei, asta depinde de forţa interioară a fiecăruia. Dar nu te poate “ameţi” la infinit. Nu-ți permite sufletul.


8. Cum priveşti noile generații de actori?

Pun prea mult accent pe fizic. Marea majoritatea ştie lucrul ăsta, dezbate vehement subiectul, dar continuă (fără să-şi dea seama) să pună accentul doar pe exterior.


9. Spuneai într-una dintre discuțiile noastre că teatrul poate deveni gelos. Foarte interesantă perspectiva. Îl personificai, cumva. Poți să explici mai în amănunt sensul concluziei tale?

Expresia “Teatrul este gelos” o am ca moștenire de la mama mea care este actriță. Mi-a spus-o când copilăream în culisele teatrului. M-a atenţionat şi când am dat la facultate. Am intrat în lumea artei ştiind bine teoretic avantajele şi dezavantajele meseriei. Subliniez “teoretic”.
Poate exagerez, dar am ajuns şi eu la concluzia asta după ce am analizat ani în şir fenomenul. Pentru mine teatrul a devenit ca o entitate supranaturală. Ori esti al Lui, cu El, dedicat în totalitate Lui, ori….
Dacă i-ai întors spatele, dacă îndrăzneşti să-l păcălești o clipă cu jumătăți de măsură, te taxează fără milă. Dacă nu eşti înconjurat de oamenii pe care El îi adoră caută-ţi urgent altă meserie. Nu-l interesează “vâltoarea vieții” sau alte motive. Pentru El sunt sclifoseli şi fandoseli, sunt invenţii pentru comoditatea şi liniştea ta absurdă.
Dacă vrei să revii, te iartă greu. Dacă îi dedici viaţa în totalitate te răsplăteşte.


10. Ce ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Publicul.

Dupa Oana Paraschiv

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________