18 October 2017

10 pentru „Revolta maselor”



__________________________________________________________________________________

OrtegayGassetEchipa zeceintop.ro vă recomandă o carte interesantă, mereu actuală, semnată – José Ortega y Gasset. În următoarele rânduri vă aducem în atenţie unele dintre cele mai relevante aspecte din acest volum… Citiţi şi luaţi aminte!

10. Autorul

Gânditor profund şi scriitor original, José Ortega y Gasset este cunoscut în special pentru lucrările sale de filosofie, dar aşa cum afirmă Juan Chabas în Istoria literaturii spaniole, problema Spaniei îl preocupă cu aceeaşi persistentă seducţie, ca şi pe scriitorii generaţiei de la 98, dar Ortega are asupra acelora avantajul unui simţ mai sigur al universalităţii, al unei atitudini mai analitice şi mai puţin axasperate, ca şi năzuinţa de a găsi, dincolo de dureroasa introspecţie critică, soluţiile politice aplicabile ca formule terapeutice.

 

9. Relevanţa cărţii

Revolta maselor de José Ortega y Gasset  se numără printre cărţile care au rezistat trecerii timpului datorită veridicităţii faptelor despre care se relatează obiectiv. Aşa cum autorul însuşi afirmă în prefaţa volumui Istoria este realitatea omului. Omul nici nu are alta. Prin ea a ajuns să devin ceea ce este. A nega trecutul este absurd şi iluzoriu, pentru că trecutul este firescul din om, care revine în galop. Dacă trecutul este acolo, dacă şi-a dat osteneala să treacă, nu a făcut-o pentru ca noi să-l renegăm, ci pentru ca să ni-l integrăm, nucleul de la care porneşte tema cărţii este perioada tumultoasă dintre cele două războaie mondiale.

8. Background-ul

Scris în momentul sensibil al interbelicului când, aşa cum ştim, democraţia, în sensul ei clasic, începea să apună, Revolta maselor, relevă cu un patos hispanic, în care anxietatea se amestecă, paradoxal, cu apariţia unui nou tip de om: omul fără istorie şi trecut, omul fără valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, aşa numitul om carcasă, omul masă. Prezintă o epocă a metamorfozelor, în care omul caută modele noi, încearcă să iasă din anonimat, însă atinge o altă extremă a ignoranţei, devenind un diletant, un amator din punct de vedere cutural.

7. Menirea cărţii

Datoria cărţii şi a autorului este de a se apleca asupra problemelor timpului, dar fără să se apropie de domeniul politicii pentru că aşa cum subliniază şi Ortega y Gasset subiectul despre care se vorbeşte aici este anterior politicii şi ţine de subsolul acesteea. Munca mea este o muncă obscură şi subterană de mineri, traducând misiunea dificilă a artistului de a prezenta obiectiv şi tranşant realitatea şi, implicit, societatea.

6. Structura cărţii

Volumul este structurat în două părţi: Revolta maselor şi Cine comandă în lume? şi 15 capitole cu titluri sugestive.

5. „Fenomenul aglomeraţiilor”

În primul capitol, Fenomenul aglomeraţiilor, Ortega y Gasset defineşte revolta maselor ca un fenomen pentru a cărei înţelegere este necesară referirea la o experienţă vizuală, subliniind o trăsătură a epocii contemporane, care este cât se poate de evidentă. Societatea este întotdeauna unitatea dinamică a doi factori: minorităţile şi masele. Minorităţile sunt indivizi sau grupuri de indivizi calificaţi în mod special. Masa este ansamblul de persoane nu neapărat calificate. Aşadar, trebuie evitat a înţelege prin masă numai sau în primul rând masele muncitoreşti. Masa este omul mediu. Şi astfel ceea ce era o simplă cantitate – mulţimea – se converteşte într-o valoare calitativă: este calitatea comună, ceea ce aparţine tuturor şi nimănui, este omul ca om nediferenţiat de ceilalţi semeni şi care repetă un tip generic.

4. Fenomenul „maselor”

Astfel masa – este un fenomen deosebit al momentului, a cărui caracteristică este că sufletul mediocru, ştiindu-se astfel, are cutezanţa de a afirma drepturile mediocrităţii şi le impune pretutindeni. Evoluţia maselor şi spectaculoasa lor creştere a nivelului de viaţă a fost facilitată de raţiunile interne, după două secole de educaţie progresistă şi de îmbogăţire economică a societăţii. Autorul apreciază că trăieşte într-o epocă în care se nivelează averile, cultura diferitelor clase sociale se omogenizează, iar sexele devin egale în drepturi.

3. Creşterea vieţii

Creşterea vieţii surprinde faptul că lumea a evoluat brusc, iar mass-media, prin intermediul ziarelor, dar şi a filmelor, a permis accesul la informaţie şi al omului de rând. În al cincilea capitol, după ce autorul face o paralelă între prezentul şi trecutul popoarelor europene, surprinde următoarele concluzii: Prima, că democraţia liberală bazată pe creaţia tehnică este tipul superior de viaţă publică ce se cunoaşte până astăzi. A doua, că acest tip de viaţă nu va fi probabil cel mai bun dintre cele care ar putea fi imaginate, dar cel pe care l-am imagina mai bun va trebui să păstreze esenţialul acestor principii; A treia, că orice întoarcere la forme de viaţă inferioare celor din secolul al XIX-lea este o sinucidere.

2. Primitivism şi tehnică

Sociologul apreciază că nu există niciun progres sigur, nicio evoluţie, fără ameninţări de involuţie şi de regresiune, pentru că în istorie totul este posibil: atât progresul triumfal şi nedefinit, cât şi regresiunea periodică, iar viaţa este făcută din peripeţii. Omul-masă actual este, într-adevăr, un primitiv, care s-a strecurat prin culise, pe străvechea scenă a civilizaţiei. Europeanul care începe să domine – aceasta este ipoteza mea – ar fi, în raport cu civilizaţia complexă în care s-a născut, un om primitiv, un barbar care îşi face apariţia printr-o trapă, un invadator vertical.

 1. „Cine comandă în lume?”

Partea a doua, Cine comandă în lume?, cercetează din mai multe unghiuri revolta maselor şi are în prim-plan, bineînţeles, societatea europeană. O societate al cărei stat, a cărei comandă sau putere sânt constituite fraudulos nu poate avea o vigoare elastică pentru dificila întreprindere de a se sprijini onorabil pe istorie. Nu este deci nimic ciudat în faptul că este de ajuns o mică îndoială, o simplă şovăială în legătură cu cei care comandă în lume, ca astfel întreaga lume – atât în viaţa publică, cât şi în viaţa privată – să înceapă să se demoralizeze.

Sursa foto:  http://www.wikipedia.org/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________