21 August 2017

10 pentru tragedia greaca



__________________________________________________________________________________

De ce este tragedia greaca interesanta?Oare pentru complexitatea sa?Ea a reprezentat intr-un fel aparte avantul reprezentatiilor.Sa descoperim care erau originile tragediei,in ce consta aceasta, precum si rolul sau in Grecia Antica!

1.Origini religioase.

Cuvantul « tragoidia » desemneaza activitatea lui tragoidios, care este un membru al corului tragic.Poate insemna si « un cantec al tapului », « un cantec pentru un tap » sau « un cantec in onoarea unui tap » datorita semnificatiei elementelor compuse : « TRAGOS »(=ŢAPUL) si « OIDIA, OIDIOS »(=CÂNTEC, de la „aeido”= a canta).Tragedia este elementul unei ceremonii religioase.In epoca clasica(secolele V-IV i.e.n.), reprezentatiile spectacolului teatral au loc in cadrul cultului lui Dionysos, in timpul sarbatorilor inchinate zeului.

2.Origini politice.

Tragedia este spectacolul cetatenilor, deoarece sarbatorile religioase in cursul carora au loc reprezentatiile sunt si sarbatori nationale, la care intregul popor al cetatii este invitat.Din punct de vedere istoric, tragedia se naste oficial intre anii 536-533, sub domnia tiranului Pisistrat(561-528).Thespis prezinta pentru prima oara o  tragedie la sarbatoarea Dionisiilor.De aici, putem remarca caracterul propagandistic al tragediei.Aparitia ei este, asadar, legata de regimul politic al tiraniei, care se sprijina pe puterea poporului in pofida aristocratiei.Atat in Atena, cat si la Corint, tragedia devine purtatoare a unui mesaj politic, deoarece subiectele teatrului sunt legate intr-o oarecare masura de politica.Dramaturgul isi scrie tragedia in calitate de cetatean ce se adreseaza concetatenilor sai constituiti intr-un  public larg.La origine, reprezentatiile teatrale au trebuit sa aiba loc in piata publica(agora), care este inima politica a cetatii.Astfel, la Atena, tragedia si dezbaterea politica a Adunarii ocupa locuri diferite : una in sanctuarul lui Dionisos pe Acropole, cealalta pe colina Pnyx.

3.Origini literare.

Tragedia se sprijina pe o alternanta a partilor vorbite si dialogate intre actori si partile lirice cantate de cor.Modelul cel mai imitat este Homer.Tragedia nu trebuie comparata cu epopeea, deoarece are actiune unica, concentrata intr-un singur episod si imbina elemente religioase, traditii literare, incitari politice.

4.Legatura cu mitul.

Tragedia imprumuta de la epopee mitul(« mythos »), care pana in jurul secolului V, desemneaza o rostire, o povestire, un discurs.Odata cu aparitia discursului filosofic si a celui istoric, mitul ajunge sa insemne o povestire ce se refera la un trecut indepartat la care scriitorul sau poetul nu a putut fi martor.El este rezultatul unei traditii orale, ce priveste ceea ce toata lumea trebuie sa stie(despre zei, origine, om).In cadrul mitului, eroii apar ca puncte de referinta, cu valoare exemplara ; in timp ce, in cadrul tragediei, ei nu mai sunt modele, ci sunt putin mai umanizati si aratati in situatii dificile(spre exemplu : Hercule in timpul indeplinirii muncilor sale).Observam, asadar, ca tragedia insista prin mit, asupra conflictelor si ambiguitatilor. Poetii modifica esenta miturilor, nu se multumesc doar cu o simpla prezentare a mitului, ci le abordeaza critic, reflectand originalitate.

5.Concursuri dramatice.

Concursurile dramatice in care sunt reprezentate tragediile se definesc prin spiritul de competitie dintre autori si caracterul religios(sunt organizate in onoarea lui Dionisos).Acestea primesc premii de la stat, deoarece teatrul reprezenta spectacolul finantat de stat, asupra caruia se decidea prin vot.Exista mai multe sarbatori in cinstea lui Dionisos, precum : Leneenele(sarbatoare ce are loc la sfarsitul lui ianuarie : in 440, comedia ocupa un loc privilegiat, iar in 432, isi gaseste locul si tragedia), Dionisiile rurale(desfasurate in luna decembrie), Dionisiile urbane sau Marile Dionisii(au loc la sfarsitul lunii martie ; sarbatoarea se incheie printr-un concurs dramatic-3 zile pentru tragedie, 1 pentru comedie-).Intreaga cetate este prezenta la teatru.

6.Desfasurare.

Reprezentatiile teatrale  se desfasoara in teatrul lui Dionisos, care contine un loc pentru preotul zeului, iar altarul lui Dionisos se afla in centrul orchestrei(« spatiu de dans »).Aristotel afirma in lucrarea « Poetica »(449 i.Hr.) ca tragedia provine din improvizatiile ce pleaca de la ditiramb, care este o opera corala cantata de obicei in onoarea lui Dionysos.Totodata, pentru a putea fi numita « tragedie », ea trebuie transpusa in act de catre poeti. La inceput, reprezentatiile au loc in agora din Atena.

7.Tragedia in secolul V i.e.n..

La inceputul secolului V, teatrul se deplaseaza in sanctuarul lui Dionisos, pe pantele Acropolei.Astfel, in secolul V, vorbim despre un teatru deschis, in aer liber.Theatron-ul este partea rezervata publicului, constituit din gradene de lemn etajate pe pantele colinei, impartit de scari si pasaje transversale.Partea rezervata actorilor si coreutilor este numita orchestra(=o arie circulara, cu pamant batatorit, in mijlocul careia se afla altarul lui Dionisos).De o parte si de alta a theatron-ului se gasesc doua rampe de acces(« parados » sau « eisodoi »), care permit intrarea in theatron si orchestra.

8.Parintele tragediei grecesti : Eschil.

Este considerat ESCHIL(525-425). El a scris peste 90 de tragedii  din care au rămas doar patru: “RUGĂTOARELE”, “CEI 7CONTRA TEBEI”, “PROMETEU ÎNLĂNŢUIT” , “PERŞII” si o trilogie completă – “ORESTIA”.Ele aduc in prim plan ideea răzbunării, pedeapsa zeilor pentru păcatele strămosilor, mânia zeilor.Au la baza, asadar, conceptul legat de zeitati.Totodata, prezinta si măreţia eroilor; unii, avand curajul de a ii infrunta pe zei(exemplu : Prometeu).Aceasta este la origini tragedia reprezentata de Eschil.

9.Maxima inflorire a tragediei grecesti si succesul in epoca : Sofocle si Euripide.

Sofocle a trait intre anii 496-406.El este autorul a peste 123 de tragedii din care au rămas doar 7: “ELECTRA”,“OEDIP LA COLONOS”,“OEDIP REGE”,“ANTIGONA”,“AIAX“, “FILOCTET”, “TRAHINIENELE”. In cadrul tragediilor reprezentate de Sofocle se are in vedere intensitatea dramatică a conflictului.Un alt concept interesant pe care autorul l-a abordat este cel legat de lupta omului cu destinul.Tragedia este construită în jurul unui singur personaj central, care domină celelalte personaje prin grandoarea sau tragismul destinului sau. Cel care are cel mai mare succes în epocă este, insa, Euripide(480-406).El a scris 92 piese, dintre care au ramas doar 17.Dintre acestea, sunt: “HECUBA”,“ANDROMACA”,“IFIGENIA ÎN AULIDA”,  “IFIGENIA ÎN TAURIDA”, “ALCESTA”, “MEDEEA”.Euripide prefera personajele feminine si adoptă analiza psihologică de mare fineţe.Motivele acţiunii umane nu sunt justificate de datorie, ci de pasiune şi interes personal.Se remarca, astfel, o evolutie a tragediei.

10.Importanta si rolul tragediei.

La inceput conceputa ca un dialog intre cor si actor, tragedia va cunoaste dezvoltare prin intermediul lui Eschil, care a introdus al doilea actor si Sofocle, pe cel de al treilea actor.Cum tragedia este destinata publicului, reprezinta un spectacol pentru intreaga cetate, ea trateaza in principal problema destinului, soarta omului.La Sofocle intalnim soarta implacabila, iar Euripide cade in frazeologie, caile vointei divine sunt nestiute.De remarcat este faptul ca fiecare tragedie este sustinuta de incarcatura morala ; toate aceste spectacole, reprezentand un vaccin impotriva violentei, a crimelor.Moartea protagonistilor se producea in culise, departe de ochii spectatatorilor, corul, relatand ce se intampla.Trei elemente sunt esentiale : discursul,spectacolul ; momentul mortii, ce se ghiceste si moartea savarsita(expunerea cadavrului pe scena).Rolul tragediei este acela de purificare.Prin urmare, tragedia a avut o importanta deosebita in Grecia Antica, adunand la spectacol toti membrii cetatii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________