24 October 2017

Povestea unui om de 89 de ani in 10 pasi, partea a II-a



__________________________________________________________________________________

Urmeaza partea a II-a a interviului cu bunica mea..

Cele mai mari necazuri au fost moartea soţului meu şi moartea lu mămăiţa ta. Ce să fie fericire în copilăria mea? Nimic, nu ţi-am povestit? N-ai ce să alegi ca a fost fericire, că a fost o amestecătură, a trebuit să trăiesc viaţa şi cu bune şi cu rele, aşa cum venea, trebuia să o trăiesc ca nu aveam ce să fac.

http://terrystuff.wordpress.com

 

10. Tăticu a murit în 74 în mai şi mămica în 45, a murit după ce m-am măritat imediat. Eu am fugit cu omul meu, am mers încet, în 45 până în Crăciun şi pe urmă a murit mama, s-a înţepat într-un os de peşte şi a făcut tetanos că aşa se numea atunci, septicemie că nu ştiu să zic, s-a înţepat într-un deget, i s-a umflat degetul, s-a umflat mâna, a avut microbul în corp, până s-a duş a murit la spital la văleni,şi tata a murit de bătrân, a băut şi el a avut tensiunea oscilantă n-a ţinut şi s-a pus pe pat şi a murit. Şi matamare a murit în 77, în septembrie, trebuia să ducă copiii la şcoală şi a murit într-o explozie de butelie, era în casă şi copiii erau în camera cealaltă dormeau şi nu ştiu cum a răsuflat butelia că atunci când a vrut să aprindă focul a explodat, noroc că au scăpat copiii, şi au băgat-o în spital şi stăteam eu aici pe prispă lângă bradul ăsta şi aşteptam să vină tactumare să îmi dea o veste despre ce s-a întâmplat şic and am auzit cucuveaua s-a aşezat pe sârmă asta pe care întind ruse şi a început sac ante, şi cum ştiam din moşi strămoşi că atunci că îţi canta cucuveaua prevesteşte moartea, mi-am dat seama că a murit mămăiţa şi am început să plâng, pe urmă a venit Gogu şi mi-a zis şi el că a murit, m-am dus eu cu copiii la şcoală dupa aia,maicata singură era la şcoală în 77.

9. Pe timpul comunismului a fost greu că nu erau cereale că Ceauşescu le-a dus peste graniţă, noi nu eram învăţaţi cu magazine ca acum, stăteam la rând cu plasa cu sticlă şi cu piatră, ca să îi dăm în cap ăluia din faţă, ehhh… ca să ţinem rândul, chiar crezi tot ce zic? Adolescenţii de acum, ar trebui să îşi crească copilul, să îl înveţe să nu fure, să nu spargă case, să fie cuminţi şi când or ieşi la leafa să ştie cum să ţie banul, dacă nu ştii să ţii banul din scurt, nu e bine. Să îţi mulţumeşti părinţii că degeaba înveţi carte dacă nu ştii să îi respecţi. De război, au venit nemţii şi aici la noi. Auzi, tu ştii că eu am dat şi cu o grenadă? Au venit nemţii şi tăticu stătea pitit, ne cereau ajutorul să îi trecem dealurile să se ducă la Braşov, să treacă în Germania, nu ştiu să îţi spui cum cereau ei acolo. Şi pe tăticul când l-au prins l-au rugat frumos să le arate şi eu l-am urmărit că văzusem şi la Ploieşti grenadă, şi neamţul ca să nu vadă copilul sau nu ştiu eu de ce a băgat sub un bruster 3 dalea şi eu le-am luat, lu nimenea nu i-am spus că dacă soţul mereu era în armată nu puteam să spun că ne omorau ăştia şi le-am băgat într-o putină în magazie şi i-am zis lu tăticu şi el a luat 2 când a plecat că făcea de pază tocmai într-un vârf de munte, ca să vadă când vine avioanele, pe urmă nu mai se ducea tăticu că venea ruşii de colo. După aia m-am dus pe Lupoaia şi eu cu copii mai mulţi aşa şi am spus că aia e o grenadă şi am întrebat cine vrea să tragă cu ea n-a vrut niciunul. La vârf unde eram acolo, nu era nimeni acolo să păţească ceva, şi am tras de fitilul ăla doar am făcut aşa (spune poc) şi (buuu) şi a explodat în aer aşa o bubuitură mare şi o flacără şi tăticu m-a întrebat ce am făcut cu grenadă aia şi i-am zis că a explodat şi m-a întrebat dacă dădeam foc la fân ce se întâmplă. Eh dacă lua… aşa a fost pe timpul meu

8.M-am uitat şi cu binoclul de la nemţi, Sinaia a venit tocmai aici în faţa mea, crucea aia de pe Caraiman, zici că era în faţa mea cu binoclul ăla. Şi ca să-ţi spui eu tot atunci când păzeam pe munte cu tăticu să vedem când vin ruşii, m-am îndrăgostit de un soldat neamţ, nu ne înţelegeam deloc, că el nu ştia romana eu nu ştiam germana, dar era cel mai frumos om din tot satul ăsta. Purta uniforma aia ţanţoş aşa şi mereu se perindă pe aici prin sat, cred că îşi dăduse şi el seama că mă uit după el şi odată m-a chemat până la el, mi-a făcut semn şi m-am dus şi mi-a dat o foaie pe care scrie în romana “frumos”, cine ştie cine i-o fi scris şi a plecat. Nu mai am foaia dar n-o să uit asemenea lucru. Off maică nu mai e în ziua de azi cum era înainte, înainte băieţii curtau feţele le făceau cadouri şi toate eram fecioare până la căsătorie, dar acum fetele astea care sunt la televizor, numai dastea vezi pe stradă, până şi aici în sat au început să apară, parcă toate v-aţi născut în puf. Pe vremea mea munceam să îmi iau şi o pâine, acum aveţi totul de la părinţi. Măcar să îi mulţumiţi cu şcoală şi treburile casei.

7. După ce i-am născut pe Gogu şi Titi, mi i-au cerut statul şi am fost proastă că nu i-am dat, o armată mă rugase să îi ia, dacă îi dădeam poate ajungeau şi ei generali acum şi nu se mai chinuiau săracii. Am uitat să îţi zic cum a păţit tactumare cu genunchiul ăla, că se juca într-o zi şi a venit fracsu Titi şi i-a dat cu un ciocan în genunchi de I l-a rupt. D-ăsta şi până în ziua de azi tactumare abia merge şi îl doare mereu şi a rămas schiilod la un picior. Ehhee, altă copilărie au avut ei, copilăria mea a fost muncă şi joacă până la 12 ani vedeam de vaci apoi am fost dată la stăpân să văd copii să spăl vase să fac paturile şi m-am întors acasă la 17 ani. După aia am lucrat pe linie, am muncit că a fost război în 41, că plecau nemţii şi le făceam tren în al doilea război mondial, acolo l-am cunoscut şi pe bărbatul meu, lucra tot pe linie, coţăială cu târnăcopu de asta ne ardea nouă, nemţii ne păzeau şi noi ne gândeam la iubire, ne-am găsit în tren în vagon în fiecae seara că nemţii ne aduceau acasă în vagon, lucram de la 5 dimineaţa până la 18:00 seara. Şi apoi a plecat regele şi au venit comuniştii, şi acum Băsescu, e bine şi acum că e prosti ăştia de la Parlament şi nu duc ţară la muncă, că nu duc oamenii la linie să muncească mult. Ar trebui să pună partidul biciul pe noi să ne tragă bătaie până iese sânge, că suntem săraci ca ţara asta nu munceşte nu din cauza lu Băsescu. În 42 eu am venit pe jos de la Ploieşti la Slănic că bombardau nemţii şi au blocat uzina unde lucram, am stat în pădure până au trecut şi apoi am început să merg în genunchi ca să nu mă vadă să mă împuşte. Păi mai vezi tu astea în ziua de azi? Nimănui nu îi mai e frică de nimeni. În 49 a murit bărbatul meu în accident în armată, că pe vremea ăia erau obligaţi să intre în armată, a murit la Bucureşti, la Foişorul de Foc din Grozăveşti de acolo, parcă aşa se numea bulevardul ăla, a intrat cu maşina într-un tei şi acolo a rămas. Eee, n-a rămas acolo că mi l-au adus acasă după aia.

6.După aia ţi-am mai zis, nu m-am mai căsătorit, am mai avut prieteni dar nu m-am căsătorit cu ei. Să îţi mai povestesc de ăştia care se ţineau după mine? Păi era un profesor de sport de la şcoală, mereu mă întreba fel şi fel de chestii, Anico în jos Anico în sus. Mi-am dat seama că are ceva cu mine, că proasta n-am fost niciodată. Dar s-a ales praful. Şi ţi-am zis că am mai fost la stăpân. Când eram mică la al doilea stăpân când am fost, era o familie de oameni deştepţi deştepţi. Cucoana era doctoriţă el era avocat şi aveau doi băieţi gemeni, care mi-au dat bătăi de cap mereu. Şi într-o zi când m-au lăsat să am grijă de copii, i-am ţinut pe picioare pe rând până au adormit şi i-am pus în pat. Când am văzut că nu se trezeşte şi urlă niciunul m-am dus în camera mea şi m-am pus şi eu în pat că eram obosită, cum necum am adormit buştean şi copiii s-au trezit şi au făcut ditamai harababură în casă. Când au venit stăpânii au dat vina pe mine şi stăpânul m-a bătut cu nuiaua şi m-a închis în camera pentru 2 zile. Plângeam urlăm şi îi spuneam că vreau la mama. Şi mi-a spus că dacă îi spun vreodată lu mama că m-a bătut ca nu o să mă mai vadă niciodată. Şi i-am promis că nu îi spun şi a chemat-o pe mama. Dar mama nu era nici ea femeie proastă şi când m-a văzut în ziua următoare încă mai aveam urmele de la nuia pe picioare şi nu i-am zis nimic nici nu m-a întrebat, dar am văzut că s-a aprins la faţă şi s-a dus să vorbească cu stăpânul. S-au certat ei acolo ce-or fi făcut şi m-a luat mămica de acolo, m-a luat acasă

5. Ce să-ţi mai povestesc….Am tras o sperietură o dată când a venit varata cu sorsa pe braţe e la gârlă de acolo, şi aia plin de sânge pe toată faţa. Erau în vacanţă la mine şi lu sorsa începuse să îi curgă sânge din nas din cauză că era căldură mare. A adus-o pe braţe tocmai de la gârla pe tot dealul ăsta. Şi când am văzut-o mi-a stat inima în loc. I-am zis să o pună pe masa aia din fata nucului, şi să-mi aducă o găleată cu apă şi un prosop şi i-am luat tot sângele ăla după fată şi am avut grijă de ea acolo. Aşa că am fost şi asistentă la viaţa mea (spune râzând). Dar are şi varata asta un ghinion, într-o zi a stat la dig acolo pe unde curge apa în gârla, la căcăstoare şi a călcat pe o sticlă şi şi-a tăiat călcâiul, dar tăietura mare nu aşa…şi a venit urlând pe tot dealul şi cu un şir aşa de sânge în spatele ei. Şi atunci m-am speriat şi am strigat acolo la nentu Riton să îi zică lui Neli să o ducă la spital, şi asta nu se mai oprea din plâns. Până la urmă s-a oprit că i-a dat Neli o ciocolată, şi au dus-o la spital şi au cusut-o acolo.

4.

Off maică, nici eu n-am scăpat de ghinioanele astea.Când eram mai tânără m-am lovit la cap şi nu am dat importanţă şi uite că acum vreo 6 ani mi-a crescut acolo o bubă cât un pumn şi niciodată nu m-am dus să o scot până atunci. Am ieşit după aia din spital m-am urcat pe scară ca să urc în pod să iau nişte porumb să dau la găinile astea şi nu ştiu cum am pus eu piciorul pe lemnul ăla că am alunecat şi mi-am rupt 2 coaste, acum baba bătrâna asta îmi mai lipsea. Am stat în spital acolo la Ploieşti, mi-am revenit şi când m-am întors acasă tot de muncă m-am apucat.

Uite maică cum au trecut anii ăştia şi cu bune şi cu rele. Îţi spuneam că mi-ar fi plăcut dacă m-aş mai fi dus la şcoală să mă fac aşa că maicata. Am fost odată femeie de servici la un spital şi am ascultat acolo la poveşti de la oamenii ăia internaţi de nu mi-ar ajunge o viaţă să povestesc. Era acolo un om care a stat multă vreme în spital, avea o operaţie la genunchi, săracul îi aduceam mereu tot ce vroia, îl spălăm şi toate alea. Şi mi-a povestit cum s-a rănit el la picior, că s-a împiedicat şi a picat pe scări şi i s-a înfipt piciorul de la pulpa în jos într-o bară de oţel, aşa de tare a picat. Şi săracul nu avea pe nimeni alături, doar eu ce mai vorbeam cu el. Şi avea acolo la picior atâtea operaţii, să mă ferească Dumnezeu. Îl părăsise nevasta, copiii tot, vezi şi tu, îţi creşti copiii şi ei te părăsesc când ai mai multă nevoie de ei, dar mulţumesc lui Dumnezeu, nu mi s-a întâmplat aşa ceva şi am şi nepoţi şi strănepoţi şi niciunul nu a uitat de mine şi mereu m-aţi ajutat.

3.Mai era o fetiţă acolo, ce milă mi-era de ea, era arsă pe tot corpul şi ţinea mereu baloane dalea sub piele să îi întindă pielea ca a îi mai acopere cicatricile să nu mai le aibe aşa mari şi săracă stătea cu lunile în spital, cred că cunoastea tot spitalul, se arsese de la o butelie, exact ca bunicăta, noroc că a scăpat cu viaţă. Încă o femeie care, semăna leit leit cu matusita asta, Elena, de e Vali acum cu ea. Îşi arsese mâinile amândouă şi în arsura aia sau nu ştiu eu cum prea bine, i se lipiseră degetele între ele, şi venea acolo mereu plângea, că nu înţelegea de ce a pedepsit-o Dumnezeu în halul ăla. Dar vezi tu mămăiţa, Dumnezeu ne dă doar ce putem duce, altceva nu. Şi toate le facem cu mâna noastră. Am mai întâlnit multe poveşti dastea. Mai era o femeie acolo avea cancer de col uterin, săraca se chinuia, mereu veneau să o viziteze copilul şi cu soţul ei şi mereu plecau plângând de acolo, până la urmă a murit săraca nu a mai rezistat, dar vezi tu mare noroc e să ai părinţii alături de tine să te ajute de fiecare dată când ai nevoie, dar atunci când rămâi fără părinţi, cum a rămas maicata trebuie să lupţi de zece ori mai mult ca să ajungi ce îţi doreşti. Oricum din toată viaţa asta o lecţie am învăţat.

2. Scoala e cea mai importantă şi fără ea, nici în trecut, nici acum, nici în viitor nu vei face nimic, eu nu am avut şansa să merg la şcoală, a trebuit să am grijă de copii şi să muncesc toată viaţa, dar voi tinerii din ziua de azi ar trebui să vă preocupaţi mai mult de şcoală, că din asta o să mâncaţi în viitor şi să vă duceţi la munca să nu mai staţi toată ziua pe calculator şi la televizor, ca şi ăştia la televizor dau numai prostii, cu toate fetele astea dezbrăcate şi înjurăturile astea. Păi tu ce crezi, că astea au fost la şcoală? Nu maică, astea au fost după băieţi de asta au ajuns la televizor, nu vezi că nu vorbesc niciodată? Nici măcar nu ştiu să vorbească, se fac de râs, doar stau dezbrăcate în curul gol şi se plimba pe acolo prin emisiuni. Dar tu dacă îţi continui şcoala o să ajungi departe, n-o să ai nevoie de fuste scurte şi bluze dastea cu burit. O să ai totul în cap şi o să fii fericită toată viaţa ta. Ia exemplul meu, n-am fost la şcoală dar am muncit şi unde am ajuns? 86 de ani de muncă, n-am stat niciodată, n-am avut o copilărie frumoasă, n-ai ce alege frumos din toată viaţa mea, doar pe voi nepoţii şi strănepoţii ce mă faceţi fericită, în rest nimic.

1. Lumea asta se duce de râpă, cum scrie şi în Biblie…

 

Dupa cum probabil cei mai multi dintre voi v-ati dat deja seama, interviul este luat bunicii mele, in prezent in varsta de 89 de ani. Am pastrat cuvintele exact asa cum le-a spus ea, nu am corectat nimic gramatical.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________

Comments

  1. asteptam cu mare interes continuarea acestei povesti de viata