24 October 2017

Top 10 cei mai ciudați sateliți din sistemul nostru solar



__________________________________________________________________________________

Sistemul nostru solar este alcătuit din Soare şi cele 9 planete (opt de fapt, de vreme ce Pluto s-a retras). Planetele atrag mereu atenția, așa ca e ușor să trecem cu vederea faptul că mai sunt şi alte lucruri interesante în sistemul nostru solar – ca sateliții. Şi multe dintre ele sunt la fel de interesante ca şi planetele în jurul cărora se învârt.

 

10. Ganimede – satelitul cel mai mare

La prima vedere, Ganimede seamănă foarte mult cu satelitul pământului, dar există o diferență uriaşă între ele: mărimea. Este cel mai mare satelit a lui Jupiter şi cel mai mare din întreg sistemul solar. Este atât de mare încât are propriul câmp magnetic, ceva ce niciun alt satelit nu mai are. De fapt, dimensiunea acestuia se încadrează între Mercur şi Marte (8% mai mare decât Mercur şi ¾ din mărimea lui Marte). Dacă satelitul Ganimede ar orbita în jurul Soarelui, ar fi considerat o planetă, deci este o planetă care orbitează în jurul altei planete. Sau cum ar numi-o Leonardo DiCaprio planet-ception.

Sursa:

 

9. Miranda cea urâtă

Am putea să facem o glumă nepotrivită despre cât de urâtă e şi Uranus, dar Miranda este într-adevăr rățușca cea urâtă din tot sistemul solar. La prima vedere, se pare că oricine a fost responsabil cu crearea acestui satelit, a împreunat unele părți ramase şi le-a trimis să navigheze în jurul lui Uranus.
Miranda are unele dintre cele mai variate peisaje din sistemul solar. Crestele şi văile, numite corone, nu pot fi găsite în altă parte şi are şi canioane enorme, unele de 12 ori mai adânci decât Marele Canion. Dacă arunci o piatră de pe cea mai mare stâncă de pe Miranda, îi trebuie 10 minute să atingă solul.
Oamenii de știință, așa cum au obiceiul să o facă, le place să discute despre caracteristicile ciudate ale Mirandei. Unii cred că a existat o coliziune mare în trecutul satelitului, care a împărțit-o în mai multe părți. Alții cred că loviturile unui meteorit au topit parțial suprafața şi astfel s-a întărit. Se susține şi faptul că au fost făcute săpături pentru a căuta aur spațial. Nu putem ști cu adevărat.
Dar ceea ce știm cu adevărat, e faptul că Miranda este numită după un personaj de-al lui Shakespeare care nu s-a căsătorit niciodată şi nu e de mirare. Ne îndoim că Miranda a avut un partener la balul de absolvire.

Sursa:

 

8. Calisto – cu cele mai multe cratere din sistemul solar

Calisto este unul dintre cei 4 sateliți ai lui Jupiter şi un fel de adolescent cu acnee al sistemului solar. Spre deosebire de majoritatea altora de mărimea lui, Calisto nu are activitate geologică şi nu i se poate eroda suprafața (este cel mai mare corp din sistem). Suprafața de pe Calisto este de 4 miliarde de ani, fiind cea mai veche suprafață neschimbată şi este cea mai plină de cratere din sistemul solar. Zonele cu cratere sunt mai numeroase decât cele fără.
Sunt atât de multe cratere pe Calisto, încât au început sa se adune în partea de sus unul peste altul.

Prima a fost planeta planet-ception, acum crater-ception. Jupiter cred ca iubește filmele cu Leonardo DiCaprio.

Sursa 1:

Sursa 2:

 

7. Dactyl – luna asteroid

La doar o milă lăţime, Dactyl este cea mai mică lună (satelit) din sistemul solar. Vedeți fotografia? Un asteroid numit Ida ocupă o mare parte din spațiu şi Dactyl este cel mai mic punct din dreapta.
Dactyl este unul dintre cei mai specifici sateliți din sistemul solar, deoarece mai degrabă decât să orbiteze o planetă, el orbitează un asteroid.
În mitologia greacă, Ida a fost un munte, care era locuit de creaturi numite dactyl, așa că este normal ca singurul „locuitor” să îi poarte numele.
Dactyl a răspuns la o mulțime de întrebări despre asteroizi care erau înainte necunoscute. De exemplu, a fost posibil să se determine masa şi compoziția Idei, studiind orbita lui Dactyl. De asemenea, înainte de descoperirea lui Dactyl, astronomii au crezut că asteroizii sunt prea mici ca să aibă sateliți. Se pare că nu e așa.

Sursa:

 

6. Epimetheus şi Janus – sateliții care abia evită coliziunea

Epimetheus şi Janus sunt doi sateliți ai lui Saturn care împart aproape aceeași orbită, ceea ce e probabil rezultatul că au fost, cu mult timp în urmă, un singur satelit.
Dar mai e ceva: la fiecare 4 ani ei fac schimb de locuri, încercând să evite o coliziune. Cea mai apropiată distanţă unul de altul este de 6.200 de mile, ceea ce poate părea mult, dar spațiul este foarte, foarte mare.

Sursa:

 

5. Enceladus – cel care poartă inelul

Enceladus este unul dintre cei mai apropiați sateliți de Saturn. Este şi unul dintre cei mai strălucitori din sistemul solar, reflectând aproape 100% din lumina care îl lovește. Are gheizere care împrăștie gheaţa şi particule de praf în spațiu.
În timp ce sonda NASA Cassini orbita Saturn, a fost făcută fotografia acestor gheizere:

Ceea ce e şi mai uimitor: aceste gheizere sunt sursa inelului lui Saturn. Particulele care se împrăștie, sunt prinse în greutatea lui Saturn şi au construit unul din inele de-a lungul timpului. Şi are sens, din moment ce Enceladus orbitează direct în inel. În poza de mai jos, Enceladus este acel punct mic şi negru din mijlocul inelului.

Sursa:

 

4. Triton – cel cu vulcanii de gheaţă

Triton este cel mai mare satelit al lui Neptun şi este de asemenea singurul satelit din sistemul solar care orbitează planeta în sens invers al rotirii planetelor.
Este singurul satelit care este vulcan activ, dar în timp ce alți vulcani erup lavă, Triton erupe apă lichida şi amoniac, care îngheață în contact cu temperaturile exterioare scăzute. Ca să fie mai clar: vulcani de gheaţă sună înfricoșător.
Este de asemenea foarte luminos şi reflectă multă lumină, deoarece suprafața este acoperită cu gheaţă – dar nu apă înghețată. Triton este unul dintre cele mai reci corpuri din sistemul solar.
Ați auzit de azot lichid, nu? Acel lucru care este incredibil de rece ? Triton este atât de rece, încât azotul îngheață şi creează acel strat reflectorizant de gheaţă.

Sursa:

 

3. Europa – oceane întinse

Europa, un alt satelit de-al lui Jupiter, are unul dintre cele mai fine suprafețe din sistemul solar, deoarece întreaga lună este un singur ocean de apă, cu o crustă de gheaţă pe suprafaţă.
Dar ca şi crusta de brânză moale, lipicioasă, ascunsă în interiorul unei pizze, un ocean lichid de apă există sub această coajă de gheaţă, datorită mareei şi încălzirii determinate de influenţa lui Jupiter. Şi acest ocean conține de două până la trei ori cantitatea de apă de pe Pământ. Şi mai e ceva: în funcție de căldura acestui ocean (care provine din inima Europei şi e încălzit de Jupiter), ar putea exista şi viață acolo. Şi nu e vorba de o bacterie. Există o posibilitate justificată ca Europa să poată suporta viață complexă.

Sursa 1:

Sursa 2:

 

2. Io – lumea vulcanică

Din cauza frecării enorme de la Jupiter, există o activitate intensă pe Io. Acest satelit este practic Mordor, din Stăpânul Inelelor. De fapt, toată suprafața este acoperită de vulcani. Erupțiile sunt atât de frecvente că Voyager a făcut mai multe fotografii şi a captat vulcanii în mijlocul erupției (punctele roșii întunecate din fotografie). Nu există practic niciun crater pe Io, deoarece lava de la erupții le umple şi suprafața rămâne curată.
Aceste erupții vulcanice pot fi văzute din spațiu:

Unele se înalță până la 190 de mile şi au jumătate din viteza necesară pentru a arunca lava în spațiu. Ah, şi își revendică numele de „Lavă spațială”!

Sursa:

 

1. Titan – departe de casă

Titan este de departe, cel mai ciudat satelit din sistemul solar. Este singurul cu o atmosferă densă (una care este chiar mai densă decât a noastră) şi ceea ce se afla sub norii săi groși a fost pentru mult timp un mister.
Atmosfera lui Titan este pe bază de azot, cum este şi cea a Pământului, dar conține şi alte gaze ca metanul.
Dacă densitatea metanului este suficient de mare, ar putea ploua cu metan lichid pe Titan.
Existenţa unor regiuni mari şi luminoase pe suprafața sa (asta e cam tot ce putem vedea prin nori) implică faptul că pe suprafața lui Titan există stări lichide, care având în vedere tipul de ploaie, sunt probabil metan de asemenea. Şi dată fiind natura organică a acestor substanțe chimice, este posibil ca şi Titan să găzduiască viață.
Dar mult mai interesant este faptul că există posibilitatea de a coloniza Titan în viitor, pentru a recolta resurse de la Saturn.
Vor exista mai multe provocări, dar tot ce este necesar pentru viața umană este acolo: apa în stare lichidă sub suprafață, gravitate comparabila cu luna noastră şi combustibil abundent şi îngrăşământ.
Poate fi un drum lung, dar Titan este una dintre cele mai bune şanse de colonizare, exploatare şi… poluare a încă unui corp din sistemul solar.

Sursa 1:

Sursa 2:

Preluare TopTenz

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________

Comments

  1. Foarte fain articolul !