20 September 2017

Top 10 citate din Britannia Road 22



__________________________________________________________________________________

Am mai spus si inainte ca cel mai bun lucru in dezvoltarea personala este cititul. Personal, citesc mult si imi place. Dar nu imi plac toate cartile si nu o sa spun lucrul acesta niciodata. Imi plac anumite carti, poate carti care au legatura cu viata mea si de obicei imi aleg lectura in functie de modul in care mi-ar afecta gandirea intr-o oarecare masura. Dostoievski, Albert Camus, Sven Hassel sunt doar unii dintre autorii mei preferati. Acum cateva zile am reluat lectura unei alte carti pe care o apreciez, aceasta fiind Britannia Road 22 (Amanda Hodgkinson). Britannia Road 22, povestea unei familii poloneze destramate de razboi, este ca o fotografie alb-negru de un romantism sofisticat. Janusz isi paraseste tanara sotie, pe Silvana, si pe fiul lor Aurek, ca sa lupte in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa sase ani, cei doi se reintalnesc la Londra: Janusz este pe cale sa devina un gentleman englez respectabil, pe cand Silvana si copilul par doi salbatici legati printr-un ombilic invizibil. Pe fundal se profileaza o veche idila furtunoasa, un contrabandist italian si multe compromisuri facute pentru supravietuire. Este o carte foarte buna! Cu siguranta nu o sa o lasi din mana pana o termini! Iata mai jos 10 citate din aceasta carte, care sper sa te motiveze sa o citesti:

http://fructitza.wordpress.com

http://fructitza.wordpress.com

 

10. Baiatul

Era totul pentru ea. Micut si neastamparat, avea ceva din nervozitatea unei salbaticiuni scoase din ascunzatoarea. Inimile intunecate ale celor pierduti, ale celor regasiti si ale celor niciodata uitati traiau, toate, in trupul acestui copil, in ochii lui vioi. Il iubea cu aceeasi forta neiertatoare care face padurile sa creasca din adancul pamantului, dar tot se temea ca nu era de-ajuns pentru a-l tine langa ea.

9. Nu-mi vine sa cred.

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns! Janusz rade, ca sa nu-l copleaseasca lacrimile. Ii strange mana, petrecandu-si degetele peste ale ei. Se simte dintr-odata obosit. Singurul lucru pe care il poate face acum e s-o priveasca in ochi.

– Cred ca ne-am schimbat amandoi… dar nu conteaza, spune, incercand sa para relaxat. Pe dinauntru suntem aceiasi. Timpul nu schimba suflete. De cum rosteste cuvintele, isi da seama ca e o minciuna. Si ea isi da seama. O vede in ochii ei. Razboiul a schimbat pe toata lumea. Si parul Silvanei nu e doar prea scurt. A devenit carunt.

8.- Chiar ma iubesti? a intrebat ea. De ce?

-Cum adica de ce? Te iubesc si gata.

-Vreau sa stiu de ce.

Voia sa ii spuna ca o iubea pentru ca e frumoasa si pentru ca pe ea o cautase toata viata. (Vedea multe filme pe vremea aia si era foarte impresionata de comediile muzicale americane).

-Pentru ca asa merg lucrurile, a zis el, dupa un moment de liniste. Oamenii se indragostesc.

-Aha!

-Dar tu ma iubesti? Silvana s-a uitat la chipul lui dulce si serios, a vazut dorinta din ochii lui, cu gulerul descheiat si bretelele care-i atarnau. I-a atins usor obrazul, iar el a marait, i-a prins mana si a sarutat-o.

-Da, i-a spus. Da, cred ca da.

-Arata-mi, i-a soptit el. Mai arata-mi o data.

7. Silvana

E in baie si isi sapuneste mainile indelung, pana le acopera cu un strat gros de spuma. Simte ca traieste in lux pentru ca are o bucata intreaga de sapun numai pentru ea. Se uita in oglinda si se intreaba daca sa-si spele parul. Parul ei scurt si inspicat. Ochii i se umplu de lacrimi ori de cate ori se vede in oglinda. „Sunt asa de urata”, se gandeste.

6. Cum ar putea Janusz s-o doreasca,

Daca ea arata asa? Ca o puscariasa. Asa arata. Ca cineva care a comis o crima. O purtatoare de vesti rele. Asta citise pe chipul lui Janusz, cand ii susese ca nu se mai vazuse cu parintii lui, dupa ce el plecase din Varsovia. Durerea se vazuse limpede in ochii lui. Il dezamagise.

5. E greu

Sa-ti dai seama cum sa faci sa mergi mai departe. Isi cauta cuvintele, nu stie cum sa-i explice cat de multa nevoie are ca ea sa dea un sens vietii lui. Nu poate scoate nimic din ultimii sase ani. Tot ce s-a intamplat, plecarea din Varsovia si faptul ca nu s-a mai intors, dragostea lui pentru alta femeie, razboiul si toate ororile pe care le-a adus; toate astea sunt un moerman de piese de puzzle si nu mai stie pe care sa o aleaga.

4. Tata

E un cuvant asa de frumos. Se potriveste cu familie, mama si fiu. Cuvinte neprimejdioase. Stand acolo, pe peluza pe care Janusz a tuns-o si a greblat-o cu atata drag, si privind la parte din spate a casei lor, Silvana isi da seama ca nu trebuie sa-l mai vada niciodata pe Tony. Prietenia lor s-a terminat.

3. Silvana

Pune baticul la loc peste cutia roz. Au trecut trei saptamani de cand i-a promis ca vor incerca sa faca un copil. Trei saptamani de cand simte c-ar trebui sa arda in iar si trei saptamani de cand Janusz n-a fost altfel decat bland cu ea, aducandu-i flori si masinute de jucarie pentru Aurek. Un sot perfect, in vreme ce ea se transforma cu repeziciune intr-o sotie ingrozitoare. Nu poate sa continue asa. Turnul de minciuni creste prea repede. Mai devreme sau mai tarziu, se va prabusi.

2. Copacul asta e doar inceputul. Doar inceputul.

Cine se credea el, chiar asa, cand incerca sa aiba o familie perfecta de englezi, intr-o gradina englezeasca de tara? Duca-se toate dracului! Cu grija, cu grija, pozitioneasca copacelul firav. Asterne pamantul la loc, batatorindu-l cu calcaiul, ingropand adanc radacinile, ca pe un secret. Il uda in fiecare zi si ii numara frunzele, atent la orice semn de boala sau slabiciune. Acest prim copac e pentru Aurek. Fiul care a murit. Urmatorul va fi pentru cel care traieste.

1. Uitarea vine bland,

Cu trecerea anilor. Cu timpul, Aurek va creste cu gandul ca Anglia e casa lui. Si totusi, la maturitate, cand isi vede mama uitandu-se pe geam, cu privirea pierduta undeva in departari, sau tatal stand tacut in fotoliu, se intreaba cat de greu le-a fost oare sa paraseasca Polonia pentru a-i oferi lui o viata mai sigura. Umbra unei amintiri trece atunci fulgerator prin mintea lui, ca un baietel care se joaca de-a v-ati ascunselea, alergand descult prin camerele de pe Britannia Road 22. E stafia vechii lor tari, care, crede el, ii bantuie pe toti.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________