28 April 2017

Top 10 citate din Dracula (Bram Stocker)



__________________________________________________________________________________

Dracula a lui Bram Stocker este o carte foarte buna, de citit noaptea relaxat, impreuna cu o cana de ceai negru cu lapte. Cu siguranta in momentul in care o veti incepe, nu o veti mai putea lasa din maini si o veti termina cam in doua zile. Iata mai jos 10 citate din aceasta carte care sper ca va vor convinge sa o cititi:

filmreviewsnsuch.blogspot.com

10. Avea obrazul

Vulturesc, cu nasul coroiat si foarte subtire, cu narile foarte arcuite si proeminente, fruntea boltita, mandra, cu par rarit la tample si bogat in restul capului. Sprancenele, foarte groase, aproape ca se intalneau la radacina nasului, stufoase si rasucite. Gura, cat se putea vedea sub mustata groasa, avea un aer crud si dinti deosebit de albi si de ascutiti, iesind peste buzele a caror roseata neobisnuita vadea o vitalitate uimitoare pentru un barbat de varsta lui. In rest, avea urechile palide, cu varfurile extrem de ascutite, barbia larga si puternica, obraji fermi. Totul de o paloare extraordinara.

9. Observasem

Mai inainte dosul palmelor sale, pe care le tinea incrucisate pe genunchi si care mi se parura la lumina focului mai degraba albe si fine, acum insa, ca le vedeam mai de aproape, imi aparura butucanoase, cu degete groase si scurte. Lucru curios, avea par in podul palmei. Unghiile erau lungi si fine, taiate ascutit. Cand contele se apleca spre mine si ma atinse cu mana, n-am putut sa-mi inabus un fior. Poate ca-i miroase urat respiratia, dar o oribila senzatie de voma puse stapanire pe mine si, oricat as fi vrut, n-am putut-o ascunde. Fara indoiala contele a remarcat, caci se retrase cu un soi de ranjet care-i scotea si mai mult in evidenta decat pana acum dintii iesiti in afara si se aseza din nou in kiltul sau de langa foc. O vreme tacuram amandoi..

8. Faptul ma inspaimanta

Deoarece daca in castel nu mai era altcineva, atunci contele insusi trebuie sa fi fost vizitiul calestii care ma adusese aici. Cumplita dezvaluire, caci daca asa e, atunci ce inseamna puterea pe care o avea asupra lupilor, numai ridicand mana in tacere? Din ce pricina se aratasera atat de ingrijorati pentru mine oamenii de la Bistrita si cei din diligenta? Ce semnificatie avea daruirea crucifixului, a capatanii de usturoi, a macesului si a boabelor de scorus? Binecuvantata femeie, care mi-a atarnat crucifixul la gat! Caci ma simt alinat si intarit ori de cate ori il ating.

7. Sentimentul

Mi se schimba insa in repulsie si groaza, cand l-am vazut iesind pe fereastra in intregime si incepand sa se tarasca pe peretii castelului, deasupra haului fioros, cu capul in jos si cu poalele pelerinei desfacute in jurul lui, ca niste aripi mari. La inceput nu-mi venea sa cred ochilor. Imi ziceam ca lumina lunii, ori poate miscarea umbrelor, imi joaca un renghi. Dar, privind mai departe, mi-am dat seama ca nu poate fi nicio eroare. I-am vazut degetele de la maini si de la picioare apucand colure pietrelor din zidul de pe care anii indepartasera mortarul si folosind la coborare fiecare protuberanta si neregularitate a zidului, cu mare iuteala, asa cum serpuieste o soparla un zid.

6. Deie Domnul,

Sa nu-mi pierd  mintile, fiindca asta este tot ce mi-a ramas, Siguranta sau certitudinea sigurantei apartine trecutului. Cata vreme voi mai trai aici, nu pot spera decat la un singur lucru: sa nu innebunesc, daca nu cumva am si innebunit. Daca sunt teafar, atuci, desigur, e innebunitor sa te gandesti ca dintre toate nalucirile care ma pandesc in acest loc al blestemului, contele e cel mai putin furios; numai el singur ma poate salva, chiar daca numai atat timp cat ii servesc scopurile. Incep sa mi se limpezeasca lucruri care-mi ramaneau confuze.

5. In fata mea,

La lumina lunii, stateau trei femei tinere, din lumea buna, dupa tinuta si vesminte. In clipa cand le-am vazut, am crezut ca visez, caci, desi luna le lumina din spate, nu lasau nicio umbra pe podele. Veneau catre mine, privindu-ma si vorbindu-mi in soapta. Doua dintre ele erau brune, cu nasuri acviline, semananc cu acela al contelui, cu ochii mari negri si sfredelitori, atuncand parca lumini rosii, fata de razele pale ale lunii. Cea de-a treia era frumoasa, din cale-afara de frumoasa , cu plete lungi de aur, talazuitoare, cu ochii ca safirele. Chipul ei mi se parea oarecum cunoscut, parca in legatura cu un vis urat, nu stiu de cand si de unde. Toate trei aveau dintii de o albeata nemaipomenita, lucind ca perlele intre buzele visinii si senzuale.

4. Nu indrazneam

Sa deschid ochii, dar le vedeam perfect printre gene. Femeia cu parul de aur ingenunche langa mine, se apleca asupra mea, sorbindu-ma din ochi cu o voluptate deliberata, atatatoare si respingatoare totodata. Isi arcui gatul, lingandu-se, de fapt pe buze ca un animal, incat la lumina lunii am putut vedea cum i se umezeau buzele stacojii si limba rosie zbatandu-se printre dintii albi si ascutiti. Incet, tot mai incet, capul i se apropia de obrajii mei, gura de barbia mea, incat mi se paru ca o sa ma apuce de gat. Atunci se opri si am putut auzi cum ii plescaie limba intre dinti si intre buze si i-am simtit respiratia fierbinte pe gat. Pielea gatului imi tremura ca si cand ar fi asteptat apropierea inceata a unei maini mangaietoare. Am simtit infiorandu-se de atingerea moale a buzelor locul prea simtitor de sub ureche si muscatura scurta a doi dinti infigandu-se acolo. Am inchis ochii intr-un extaz languros si astepta, cu inima batand.

3. Sprancenele stufoase

Care se imbinau deasupra nasului pareau acum o bara incandescenta de metal. Cu o icnitura cumplita arunca femeia si ridica mana catre celelalte, ca si cum le-ar fi impins indarat; era acelasi gest imperios cu care izgonise lupii. Exclama cu o voce inceata si soptita, dar care parea ca taie aerul, umpland intreaga incapere:

– Cum de-ati indraznit sa-l atingeti? Cum ati pus ochii pe el, cand v-am interzis? Inapoi cu toate. Omul acesta e in puterea mea! Feriti-va sa va amestecati, daca nu vreti sa aveti de-a face cu mine.

– Tu, care n-ai iubit niciodata! Niciodata n-ai iubit.

-Ba da, stiu ce e dragostea. Chiar voi puteti fi martore, daca n-ati uitat.

2. Cand imi zari fata la fereastra,

Se repezi intr-acolo si-mi striga cu o voce incarcata de amenintari:

-Monstrule, da-mi indarat copilul. Se tara in genunchi, ridicand mainile la cer si repetand aceleasi vorbe cu o jale care-mi  sfasaia inima. Isi smulgea parul, se batea cu pumnii in piept, abandondandu-se gesturilor celor mai nefiresti pe care i le dicta suferinta cumplita. In cele din urma se apropie de fatada castelului, unde n-o mai puteam vedea. Auzeam numai cum batea cu pumnii in usa. De departe, urletele lupilor pareau a raspunde chemarilor contelui. La scurta vreme, o haita intreaga navali, ca printr-un zagaz rupt, in curtea larga a castelului. Femeia nu tipa, urletele lupilor incetara. Dupa scurta vreme incepura sa se scurga, unul cate unul, afara, lingandu-se pe bot. Nu pot sa o plang pe femeie, acum stiu ce soarta a avut copilul ei, incat cred ca e mai bine sa moara.

1. Numai

Pe timp de noapte am fost hartuit si amenintat, primejduit sau inspaimantat. Inca nu l-am vazut pe conte in timpul zilei. Sa insemne oare aceasta ca doarme in tmp ce altii sunt treji sau ca vegheaza in timp ce altii dorm?

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________