28 June 2017

Top 10 citate din „Pe culmile disperarii” de Emil Cioran



__________________________________________________________________________________

Da stiu..sa citesti Emil Cioran este mai greu daca nu te implici total in lectura si nu te concentrezi la fiecare rand scris. Pana acum am citit Pe culmile disperarii de doua ori si de fiecare data am inteles altceva. Dar merita! Va sfatuiesc pe toti sa cititi macar una din cartile lui Emil Cioran deoarece o sa vedeti diferenta fata de celelalte carti comerciale sau mai putin comerciale. „Randuri scrise azi, 8 aprilie 1933, cand implinesc 22 de ani. Am o senzatie ciudata cand ma gandesc ca la aceasta varsta am devenit specialist in problema mortii”, acesta este unul dintre randurile din carte. Iata mai jos 10 citate din Pe culmile disperarii care sper ca va vor atrage atentia si va vor face sa rasfoiti macar o data cartea:

www.gingergroup.ro

10. Sinucigasii

Simt o pornire patologica inspre moarte, pe care, desi ii rezista constient, ei n-o pot totusi suprima. Viata din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru, incat nici un motiv de ordin rational n-o mai poate consolida. Nu exista sinucideri din hotarari rationale, rezultate din reflexii asupra inutilitatii lumii sau asupta neantului acestei vieti. Iar cand ni se opune  cazul acelor intelepti antici ce se sinucideau din singuratate, eu voi raspunde ca sinuciderea lor este posibila numai prin faptul ca au lichidat viata din ei, ca au distrus orice palpaire de viata, orice bucurie a existentei si orice fel de tentatie.

9. Orice placere

Nesatisfacuta este o ocazie pierduta pentru viata. Nu voi veni, in numele suferintei, sa opresc lumea de la placeri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecintele placerilor. Dar consecintele durerii nu sunt si mai mari? Numai un om medioctru poate dori sa moara la batranete. Deci suferiti, beti, sorbiti cupa placerii pana la urma, plangeti sau radeti, scoateti strigate de disperare sau de bucurie, cantati de iubire sau de moarte, caci si asa nimic nu se alege de tot! Intreaga morala n-ar avea sa faca din aceast viata decat o suma de ocazii pierdute.

8. Oamenii

Cred ca ai gandit abstract asupra istoriei si apoi ai negat-o in urma calculului si a reflectiei, cand in realitate negatia izvoraste din cea mai mare intristare. In acest moment cand neg trecutul umanitatii, cand nu mai vreau sa iau parte la viata istorica, sunt apucat de o intristare mortala, dureroasa pana dincolo de inchipuire. S-ar putea foarte bine ca tristetea sa fi fost latenta, iar aceste ganduri s-o fi actualizat si intensificat. Simt un gust amar de moarte si de neant in mine, care ma arde ca o otrava puternica. Sunt atat de trist, incat toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nicio valoare. Cum sa mai pot vorbi de frumusete, cum sa mai pot face consideratii estetice, cand sunt trist, trist de moarte. Am mai pierdut o parte din existenta: frumosul. Asa ajungi sa pierzi totul…

7. Vorbiti de drumul bucuriei

Ca de singurul salvator, iar pe celelalte le dispretuiti? Numiti vietuirea in momente agonice o stare de egoism si gasiti generozitate numai in bucurie? Ne propuneti bucuria: dar cum s-o primim din afara? Caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele si ritmul nostru interior, orice interventie exterioara este sterila. Este atat de usor sa recomanzi bucuria celor ce nu se pot bucura! Si cum sa te poti bucura, cand esti chinuit in fiecare moment de obsesia nebuniei! Isi dau seama aceia care recomanda bucuria  cu o facilitate excesiva ce inseamna a te teme de innebunirea apropiata, ce inseamna a fi torturat in fiecare clipa de presentimentul unei groaznice nebunii? Cum sa te bucuri atunci cand simti ca vei innebuni?

6. Ce rost are

Sa ii vorbesti de bucurie unui om care se afla intr-o imposibilitate organica de a se bucura. […] Si cum nu ne putem bucura, ne mai ramane doar drumul tuturor suferintelor, al unei exaltari nebune si nelimitate. Sa ducem vietuirea momentelor agonice pana la ultima expresie, sa traim drama noastra launtrica la paroxism, in mod absolut. Nu ne mai ramane decat suprema tensiune, dupa care se va mai vedea doar o dara de fum.. Caci focul din noi va arde totul. Bucuria nu trebuie justificat, deoarece ea este o stare atat de pura si generoasa, incat orice elogiu este inutil.

5. Orice iubire

Adevarata reprezinta o culme careia sexualitatea nu-i rapeste nimic din inaltimea ei. Sexualitatea nu atinge ea culmi? Nu se atinge in ea un paroxism unic, extatic pana dincolo de orice margini? Decat, fenomenul curios al iubirii de a deplasa din centrul constiintei sexualitatea, desi fara sexualitate nu se poate concepe. Fiinta iubita creste atunci in tine purificata si obsedanta, cu un nimb de transcendenta si intimitate simultan, in sclipirile si reflexele caruia sexualitatea devine periferica, daca nu in mod real si efectiv, in to azul obiectiv si imaginativ. Iubire spirituala intre sexe nu exista, ci numai o transfigurare organica prin care persoana iubita se fixeaza in tine evoluand pana in carnea ta pana la a-ti da iluzia spiritualitatii.

4. Sarutul

Nu e posibil decat intr-o astfel de senzatie de topire, de comuniune imanenta si fecunda. Existential si ontologic sarutul te apropie mai mult de esenta intima a vietii decat o reflexiune indelungata si complicata. […] Numai intaia iubire are valoare. Cine a dus-o pana la capat, cine a trait toate formele si farmecele ei, acela poate sa afirme ca nu e certat cu Eros. Dar cand dintr-o sovaiala si nesiguranta launtrica, dintr-0 lipsa de curaj si avand in prima tinerete, nu ti-ai manifestat iubirea, ci ai omorat in tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonari integrale, ce mai poti spera, atunci, de la iubire? Vai de cei care n-au schimbat niciun cuvant cu prima lor iubita! Cum vor mai gasi cuvinte pentru a doua? Si oare mai renaste iubirea? Depinde de om si de tristetile lui.

3. In somn

Uiti drama vietii tale, uiti complicatiile si obsesiile, asa incat fiecare desteptare este un inceput nou de viata, este o speranta noua. Viata pastreaza astfel o discontinuitate placuta care da impresia unei continue regenerari, a unei renasteri permanente. Insomniile duc, dimpotriva, la un sentiment al agoniei, la o tristete eterna si iremediabila, la o disperare absoluta. Pentru un om sanatos, adica pentru un animal, a te preocupa de insomnii este a te complacea in neseriozitati, fiindca el nu stie ca sunt unii care ar plati un somn cu o avere, carora le e frica de pat si care ar sacrifica o tara pentru inconstienta din somn, ce o rapesc in mod brutal amarnicele luciditati si haosul insomniei.

2. Ma simt

Un om fara sens si nu-mi pare rau ca n-am nici un sens. Si de ce mi-ar parea rau, cand de la haosul meu nu se poate alege decat haosul? In mine nu exista nici o vointa inspre forma, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor? De ce nu-mi cresc aripi? Nu este in dorinta mea de zbot o fuga de existenta? SI n-as fugi in acest zbor cu toata existenta, cu tot ceea ce e  fiinta? Simt in mine atata fluiditate incat ma mir cum de nu ma topesc si nu curg.

1. Adevaratele femei

Sunt acelea a caror prezenta te face sa uiti de probleme, idei, nelinisti universale si chinuri metafizice. Pentru cei tulburati adanc de o neliniste metafizica, intimitatea unei femei este un corectiv si o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporat o inconstienta dulce, placuta si incantatoare. Nascute aproape numai pentru iubire, ele isi epuizeaza intre continutul fiintei lor in cuvantul erotic. Femeile iubesc mai mult decat barbatii si sufera mai mult decat ei. Dar pe cand barbatul, din experienta iubirii sau dintr-o mare suferinta, dezvolta un gand sau un sens de universalitate, pentru femeie ele raman strict individuale, fara o proiectie sau o adancire in esential si etern. Femeia taieste voluptatile sau indura durerile ca si cum acestea ar fi exclusiv individuale

 

Oricat m-as lupta pe culmile disperarii, nu vreau si nu pot sa renunt si sa parasesc iubirea…

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________