22 October 2017

Top 10 lucruri despre serviciile publice



__________________________________________________________________________________

Cred ca mai toti stiti ca fara serviciile publice ar fi o mare harababura intr-un stat. Stiu ca in tara noastra acestea nu sunt atat de efective, insa e mai bine asa, cat de cat organizat decat sa faca fiecare ce doreste. Haideti sa vedem mai jos 10 lucruri care o sa va ajute sa cunoasteti mai multe despre serviciile publice, cum au aparut si la ce ne folosesc:

 

www.cjvalcea.ro

10. Sintagma “serviciu public”

Este folosita in trei acceptiuni diferite: in sens organic desemneaza un ansamblu de agenti si de mijloace pe care o persoana publica le afecteaza pentru indeplinirea unei anumite sarcini; in sens material sau functional ea se refera la o activitate de interes general, pe care administratia este chemata sa o desfasoare. La aceste doua sensuri se adauga inca unul, acela care asociaza o activitate ce reprezinta un serviciu public unui anumit regim juridic, derogatoriu de la dreptul comun.

9. Intr-o prima perioada a dreptului public

Corespunzand sfarsitului secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, o activitate de interes general era considerate servciu public numai daca era prestata de o persoana publica (statul, o colectivitate locala sau o alta institutie publica). Aceasta conceptie a inspirit si definitia lui Leon Duguit: serviciul public este activitatea pe care guvernantii sunt obligati sa o presteze in interesul celor guvernati. In acelasi timp, Maurice Hauriou facea observtia ca nu poate fi inclusa in aceasta categorie orice tip de activitate pe care o desfasoara autoritatile statului.

 

8. Autorii romani

Din perioada interbelica s-au oprit si ei asupra chestiunii “serviciului public”, putand fi impartiti in functie de opiniile lor in doua categorii.

De o parte sunt cei care au optat pentru o intelegere organic a termenului. Paul Negulescu definea serviciul public ca fiind acel organism administrtativ, creat de stat, judet sau comunca, cu o competent sau puteri determinte, cu mijloace procurate din patrimonial general al adminiatratiei publice care l-a creat, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu character general, careia inititativa private nu ar putea sa ii dea decat o satisfactiune incomplete si intermitenta. Conform aceluiasi autor, statul poate sa aiba si servicii care nu au character public, atunci cand acesta nu este purtator al puterii publice, iar regimul juridic aplicabil corespunde dreptului privat.

De cealalta parte sunt cei care au avut in vedere acceptiunea materiala a notiunii. Erast Diti Tarangul intelege prin serviciu public orice activitate a autoritatilor publice pentru satisfacerea unor nevoi de interes general, care este atat de importanta, incat trebuie sa functioneze in mod regulat si continuu. In acest mod, autorul amintit restrange sfera serviciilor publice numai la activitatile autoritatilor publice, o initiative particulara, chiar daca ar urmari satisfacerea unei nevoi de interes general, cum se intampla in cazul stabilamentelor d eutilitate publica, nu poate sa aiba caracterul unui serviciu public.

7. Totodata mai este subliniat un aspect important:

Din cauza faptului ca aceste activitati trebuie sa aiba un character regulat si continuu, serviciile publice sunt guvernate de un regim juridic special-regimul administrative, care asigura o functionare in accord cu aceste imperative si care nu se regaseste in cazul intreprinderilor private.

Dupa cum se poate observa, conceptia scolii romansti de drept public din perioada interbelica este unitara in privinta recunoasterii faptului ca serviciul public este chemat sa satisfaca un interes public si, trebuind sa raspunda altor exigent decat activitatile private, este supus unui regim de drept public.

6. Dupa cel de-al doilea razboi mondial,

Distinctia dintre activitatile publice si cele private s-a astompat, mai intai ca efect al interventiei statului in activitatile de aceeasi natura cu cele ale particularilor, apoi din cauza cresterii cererii de servicii publice diverse, operative, operative, flexabile, careia statul nu i-a putut face fata, astfel incat s-a vazut nevoie sa incredinteze organizarea si functionarea unor astfel de servicii unor personae private.

Aceasta situatie a avut drept consecinta, pe de o parte faptul ca activitatea statului, in realizarea serviciilor publice industriale si comerciale, este supusa dreptului pirivat, civil si commercial; pe de alta parte, o data cu recunoasterea de catre stat a drepturilor orgnizatiilor private de a exercita servicii publice, acestea cad sunt incidenta regulilor de drept privat.

 5. Analizand evolutia economiilor moderne,

Reiese in mod indubitabil la iveala faptul ca serviciile constituie un sector distinct al acestora, caracterizat printr-o mare diversitate si un dinamism ridicat, care isi pune amprenta asupra celorlalte sectoare economice, influenteaza in mod direct valorificarea resurselor umane si materiale, avand o contributie majora la progresul economic si social

4. Explozia serviciilor,

Cresterea rolului pe care il au acestea in viata societatii, au determinat economistii sa denumeasca etapa actuala ca fiind „societate a serviciilor„, importanta crescanda a serviciilor in economie, ascensiunea rapida si evolutia spectaculoasa din ultimele decenii intensificand preocuparile pentru cunoasterea acestui sector.

 3. Punand accentul

Pe relatie de vanzare-cumparare a serviciilor, alti autori le-au definit drept „rezultatul unei activitati umane caracterizate prin intangibilitate, destinate vanzarii prin mecanismele pietei sau distribuite prin programe si institutii special constituite„ sau „o prestatie supusa schimbului, in esenta intangibila si care nu da loc nici unui transfer de proprietate

2. Caracterul muncii

– productiv sau neproductiv- depuse in sfera serviciilor si, corespunzator, natura social-economica a acestora, reprezinta un alt criteriu de delimitare a serviciilor. In acest sens, o definitie edificatoare o regasim in Dictionarul de economie politica citat, potrivit caruia serviciile reprezinta „un sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca o anumita nevoie sociala fara sa se materializeze obligatorie in produse„. In acest context serviciile se clasifica in:

-productive, definite ca fiind activitati prin care se creeaza sau se adauga valoare produselor sau care ajuta la mentinerea si conservarea valorii se intrebuintare a acestora, cum sunt: cercetarea stiintifica. ambalarea si depozitarea produselor, curatatoriile si sapalatoriile chimice, repararea si intretinerea locuintelor.

-neproductive, definite ca activitati depuse in ramurile de servire social-culturala, sanitara etc. utile societatii, dar care nu creaza venit national.

 1.Tradiţiile politice interne

Joacă un rol important în distribuirea responsabilităţilor între nivelul central şi puterile locale. Anumite servicii se pretează mai bine a fi prestate la nivel local, altele, la nivel central sau intermediar. Serviciile urbane şi serviciile de distribuţie (apă, gaz, electricitate) sunt mai potrivite unui sistem de responsabilitate locală.                Marile reţele de  transport, asigurările sociale, producţia de energie sunt de competenţă naţională. În privinţa funcţiilor regaliene, trebuie menţionat faptul că ele sunt încredinţate, prin natura lor, responsabilităţii etatice

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________

Comments

  1. Fara serviciile publice ar fi o debandata si un haos total.