28 June 2017

Top 10 Progrese medicale şi tehnologice care te pot ajuta să trăiești 1000 de ani



__________________________________________________________________________________

În 1974, Gene Wilder, care îl interpreta pe Dr. Frederick Frankenstein, a strigat pe un ton iritat la o tânără studentă la medicină, „Inima şi rinichii sunt ca niște jucării Tinker! Vorbesc despre sistemul nervos central!”. Atâta timp cât există ştiinţifico-fantasticul, există şi speculații cu privire la o viață mai lungă. Există tehnologii şi medicină avansată despre care se discută sau la care se lucrează, care ar putea într-o zi să permită oamenilor să trăiască pentru o mie de ani.

 

10. Neuroproteze

Neuroprotezele sunt implanturile plasate pe un nerv, sau pe sistemul central nervos, cu scopul de a înlocui mobilitatea pierdută prin accident sau prin boală. Funcționalitatea muşchilor în organism reacționează la stimuli externi, chiar dacă este naturală sau nu. Neuroprotezele ar putea chiar într-o zi să permită persoanelor cu membrele pierdute să le înlocuiască, dar ar putea servi şi ca înlocuitor al părților componente pentru cele mai multe funcții ale corpului uman.
Neuroprotezele pot chiar înlocui părți deteriorate ale corpului şi le permit acestora să se sincronizeze cu funcțiile normale ale creierului. Atâta timp cât afirmațiile lui Steve Martin „Omul cu două creiere” şi cu ecuația că „creierul tău moare ultimul” sunt adevărate, atunci într-o zi poți avea un corp de piese de schimb rivalizând cu Steve Austin, controlat de neuroproteze.
Pe scurt, neuroprotezele pot să ne ofere într-o zi mâna lui Skywalker, corpul lui Robocop sau părți cibernetice de-ale lui Cyborg.

Sursa 1

Sursa 2

 

9. Interfața calculator-creier

Vă amintiți în filmul Matrix, atunci când Neo a avut un ac pus în partea din spate a gâtului care îl învață kung-fu? Bine ați venit în lumea incitantă a interfețelor calculator-creier. Este un lucru real şi probabil o să vă facă să exclamați „ouau”. O interfață calculator-creier este o legătura directă între un aparat din afară şi un proces neurologic în creier sau în nervi.
Pe scurt, o interfață calculator-creier poate interacționa cu o funcție a creierului pentru a restabili abilități cognitive şi funcții. În cazul în care sinapsele creierului nu funcționează corect, interfața calculator-creier poate intra în creier şi restabili funcțiile motorii. Prin urmare, nu ar exista leziuni permanente ale creierului.
Știința se apropie de punctul în care e capabilă să restabilească funcții. Cu toate acestea, de ce te-ai opri la restaurare, dacă următorul pas logic ar fi consolidarea a ceea ce e deja acolo? Interfața calculator-creier nu numai că repară funcțiile deteriorate, dar consolidează de asemenea pe cele existente. Într-adevăr ouau.
Bine ați venit la viața veșnică…şi o curea roșie.

Sursa 1

Sursa 2

 

8. Repararea ADN-ului

Oamenii ar putea crede că ADN-ul este ca un set prăfuit de planuri. ADN-ul este acolo când te naști şi când mori. Oricum ADN-ul este mai mult de atât. Acesta poate acționa ca un calculator în cadrul celulei de dezvoltare, dar şi repara daunele celulei în sine.
Pe scurt, cheia către o viață mai lungă, se bazează foarte mult pe capacitatea de a se adapta şi a evolua a ADN-ului, pentru a face faţă daunelor. De exemplu, cancerul este o defectare a capacității ADN-ului de a se repara, precum şi o mutație. Răspunsul se află în cunoașterea amănunțită a ADN-ului pentru a afla cum să relansăm procesul fizic la nivel optim. De exemplu, atunci când lucrezi cu șoarecii, realizezi că ștergerea unei proteine unice restabilește ADN-ul şi repară funcțiile naturale.
În esență, ADN-ul este ca motorul de mașină, cu reglări şi schimbări regulate, nu este nici un motiv să nu crezi că corpul este capabil să se restabilească la infinit. Bineînțeles, odată ce ne dăm seama cum se restabilește capacitatea de reparare a ADN-ului, atunci Wolverine va fi doar un alt tip cu o tunsoare nereușită. „Factorul de vindecare” a lui Logan este pur şi simplu repararea ADN-ului pe Jose Canseco – nivelul de steroizi pentru cai.

Sursa 1

Sursa 2

 

7. Enzime anti-îmbătrânire

Cu cât se studiază mai mult despre îmbătrânire, cu atât se pare că aceasta ar trebui să fie considerată o boală. În acest fel, îmbătrânirea nu pare să fie la fel de naturală cum am putea crede. Mai degrabă, îmbătrânirea este un atac asupra proceselor noastre existente. Efectele îmbătrânirii încep să fie urmărite până la enzime specifice. Dacă acele enzime pot fi reparate, atunci restaurarea funcţionalităţii lor naturale ar putea elimina nevoia de îmbătrânire cu totul.
Astfel, enzimele anti-îmbătrânire dețin cheia. Un studiu încheiat în 2007, a descoperit că două enzime (SIRT3 şi SIRT4), joacă un rol cheie în diviziunea celulelor mitocondriale. Pierderea capacității celulelor de a diviza şi a reproduce, poate conduce la multe dintre efectele pe care noi le numim „îmbătrânire”. Aceste două enzime funcționează ca niște „baterii’.
Deoarece aceste baterii şi producția enzimelor descresc, atunci obținem mai multe efecte ale îmbătrânirii. Dacă ştiinţa este capabilă să restabilească capacitatea de a produce, sau funcționalitatea enzimelor din corpul uman, atunci nu există niciun motiv pentru care efectele naturale ale îmbătrânirii să nu poată fi oprite, sau în cele din urmă inversate.
Acum se lucrează la aceste gene, pentru a încetini şi eventual opri efectele îmbătrânirii cu totul. Au arătat că atunci când celulele sunt supuse stresului, cum ar fi atunci când caloriile sunt limitate, cele două gene intră în acțiune şi protejează celulele de la bolile de îmbătrânire.
Capacitatea de a prelungi viața prin studierea SIRT3 şi SIRT4 este evidentă. Singura speranţă este ca medicamentele să vină sub forma unui bazin în care să te speli pentru a restabili bateriile celulei o dată la câţiva ani. SIRT3 si SIRT4 pot deține cheia pentru descoperirea fluidului găsit în fântâna tinereții Ponce DeLeon sau Ra’s Al Ghul’s Lazarus Pit.

Susa 1

Sursa 2

 

6. Transplanturi parțiale pe creier

Multe lucruri despre funcționarea creierului sunt un mare mister. Cu toate acestea, a fost dovedit pe șoareci, că punerea corectă de țesut în partea corectă a creierului poate fi suficientă pentru a permite creierului să se restabilească.
În 1982, Dr. Dorothy T. Krieger, a crescut două tipuri diferite de șoareci. Un set de șoareci a fost perfect normal, pe când ceilalți șoareci modificați aveau lipsă LH-RH (hormon de eliberare a hormonului luteinizant). Știind exact unde este localizat acest hormon în creier, Dr. Kreiger a eliminat centrul de producție, care era mai mic decât capul unui chibrit şi a implantat cu succes centrul în creierul șoarecelui cu probleme.
Secțiunea implantată a creierului a început să se conecteze şi să crească natural. Nu numai că bucata de creier cea nouă s-a conectat, dar creierul a început să producă LH-RH. Adevărata provocare poate consta în cartografierea cu succes a creierului şi cunoaşterea locului unde trebuie inserată secțiunea sănătoasă.
În ultimii ani, tehnologia s-a mutat la zonele păsărilor. Celulele din creier ale unui cintezoi au fost transplantate cu succes unui pui, completat cu aparatul auditiv alterat şi răspunsuri vocale.
Când știința știe exact unde să pună celulele în partea corectă a creierului, atunci poți chiar „însămânța” un creier. Cu hrana adecvată, semințele creierului pot creşte natural, iar acesta se va recupera şi implementa. Atâta timp cât creierul poate avea „seminţe” atunci automat poate creşte… pentru un interval de timp infinit.

Sursa

 

5. Organe de imprimat

Donarea de organe poate duce într-o zi la imprimarea de organe. Luând celulele generate, organele teoretice imprimate vor putea construi un organ de lucru la un moment dat. Deoarece celulele vor veni de la pacienți sau de la cineva cu care se potrivește, nu ar exista teama de respingere a organelor de către corp.
De fapt, luarea unui eșantion din fiecare tip de celulă dintr-un organism poate deveni un lucru comun. Oamenii de știință lucrează în prezent la înlocuiri simple, cum ar fi cea a vaselor de sânge. Cu cât devin mai cunoscute, complexitatea organelor imprimate ar putea deveni şi mai complexă. Chiar dacă organul este deteriorat şi nu poate fi reparat, altele noi ar putea creşte până la maturitate şi apoi ar putea fi transplantate.
Intrăm oficial în domeniul replicatorului Star Trek şi posibil al tricorderului medical. Credeți că e doar science-fiction? Universitatea din Missouri lucrează la vasele de sânge în timp ce vorbim. Dacă va avea succes, tehnologia poate deveni tot mai avansată de acum încolo. Imaginați-vă o lume în care donatorii decedați nu mai sunt necesari. Tot ceea ce este necesar sunt nişte celule şi o mașină pentru a imprima un organ de lucru, fără teama că organismul l-ar putea respinge. Vor trebui apoi să pună la Jocurile Olimpice şi categoria de la „o mie de ani în sus”.

Sursa 1

Sursa 2

 

4. Organe artificiale

Desigur, nu totul trebuie să fie „crescut acasă” așa cum se spune. În filmul „Robocop”, nu era mult din corp care putea fi salvat. Există întotdeauna speranța că într-o zi se vor realiza jucării sexuale cibernetice cu piele umană. Sau terminatori… sau fete fierbinți cu coadă, ca şi în Transformers: Revenge of the Fallen. Nu suntem mofturoși atâta timp cât există un catalog.
Progresele făcute cu organele artificiale, de-a lungul anilor, au fost destul de uimitoare. În 1982, Barney Clark a primit prima inimă artificială. Clark a considerat că ar risca prea mult pentru a face un transplant de inimă şi a ales un dispozitiv artificial făcut de Dr. Robert Jarvik. Acesta a supraviețuit peste 100 de zile cu inima artificială. Progresele în tehnologia cu inimă artificială au dus la ceea ce este cunoscut sub numele de inimă artificială totală. Aceasta înlocuiește complet ultimele două ventricule ale inimii. Pacienții pot trăi mai mulți ani cu această inimă. Acum este în curs de dezvoltare şi inima artificială ce va putea fi implementată la adolescenți.
Desigur, pentru moment, organele artificiale sunt doar o măsură de moment, până când sunt găsiți donatori de organe. Cu toate acestea, după cum avansează totul, nu există motive ca într-o zi, să poți spune cuiva „Mă voi întoarce” şi să nu fii pocnit în faţă de către Roger Ebert pentru citarea neatentă a acelui film din nou.

Sursa 1

Sursa 2

Sursa 3

 

3. Descărcarea conștiinței

Poți deveni într-o zi (după cum spun oamenii de știință) propria ta „fantoma din mașină”. Practic, un calculator cu toate informațiile tale în el, precum şi cu inteligenţă artificială, ţi-ar permite să „trăiești” în calculator pentru o mie de ani sau mai mult.
Solicitarea este făcută de un om de știință, Ian Pearson, care dezvoltă modele de calculatoare în timp ce noi vorbim. Deci până în 2050, dacă mai ajungeți până atunci, puteți avea propriul „suflet silicon”. Să sperăm că va merge mai bine decât modelul Bruce Wayne/Batman prezentat mai sus.

Sursa

 

2. Animație suspendată

Una din problemele principale cu teoretica nemurire, este ca invulnerabilitatea nu face parte din afacere. Gloanțe, cuțite, grenade şi bombe, toate acestea au efecte. Există de asemenea unele părți ale lumii în care acestea sunt considerate a face parte din viața de zi cu zi. Statistic, decese pe câmpul de luptă se întâmplă atunci când o echipa medicală nu poate ajunge la pacient în prima oră. Acest lucru este menționat ca „ora de aur”. Şi astfel apare întrebarea „Dacă am putea apăsa butonul de pauză?”
Aceasta este întrebarea la care lucrează acum Agenția Defense Advanced Research Projects şi Institutul A & M Texas pentru studii preclinice. Deşi studiul inițial este axat pe veverițe, încercarea este acum de a pune porcii la somn hibernal. Da, un „porc zombie” ar putea într-o zi să dețină cheia pentru tratamentul soldaților în timpul „orei de aur” sau hiper-somnul în transport pe o altă planetă.

Sursa

 

1. Transplantul capului şi al întregului corp

Creierul în sine este cunoscut ca autoimun. Acest lucru înseamnă că un organism gazdă nu ar respinge un creier în același fel cum ar face-o cu un ficat sau cu un rinichi. Provocarea nu vine la transplantul creierului, ci la îndepărtarea şi reataşarea capului. Acest lucru face ca problema transplantului capului sau „a întregului corp” să fie îndepărtat şi atașat cu succes. Unei operațiuni de succes ar trebui de asemenea să i se atașeze la sistemul nervos în aşa fel încât pacientul rezultat să nu fie tetraplegic.
Cu toate acestea, operațiunea a fost realizată cu succes pe animale mai mici. În 2001, Dr. Robert White a făcut transplantul unui cap de maimuţă pe un alt organism. Pentru un timp după aceea, animalul chiar a supraviețuit. Având în vedere tehnologia avansată, un om de știință poate ţipa la tine într-o zi „este viu!!!” şi Mr. Ebert va primii laurii din nou.
În cazul în care organismul va continua să eșueze, atunci în ultima instanță ar trebui să se facă rost de noi organisme. Cred că ai nevoie de unul la fiecare 60 de ani sau cam aşa ceva. Încearcă să nu ajungi într-o situație jenantă ca Fry.

Sursa 1

Sursa 2

Preluare TopTenz

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________