20 August 2017

Zece particularităţi ale tehnicilor proiective pentru stabilirea unui diagnostic clinic



__________________________________________________________________________________

Înainte de a porni prezentarea succintă a unor particularităţi ale tehnicilor proiective, este imperativ să delimităm unele accepţiuni taxonomice de specialitate. K. Frank publică un articol în ediţia americană a Journal of Psychology, intitulat Metodele proiective în studiul personalităţii.

Frank este cel care inventase expresia metode proiective pentru a explica legătura dintre trei teste prihologice: testul de asociere verbală al lui Jung (din anul 1904), testul petelor de cerneală al lui Rorsnach (1920) şi TAT (testul în care subiectul trebuie să inventeze povestiri) al lui Murray (1935).

Frank arată că aceste tehnici constituie prototipul unei investigări dinamice şi holistice (globale) a personalităţii, adică aceasta este văzută ca un tot aflat în evoluţie, în care elementele constitutive interacţionează: mod de investigare caracteristic pentru ştiinţa modernă atât în studiul naturii, cât şi în cel al omului.

10. Distincţie

Tehnicile proiective se disting de testele de aptitudine în principal prin ambiguitatea materialului prezentat subiectului şi prin libertatea pe care o are acesta în ceea ce priveşte răspunsurile pe care le poate da. Prin aceste două caracteristici, metoda proiectivă se situează în filiaţia psihologiei formei şi a psihanalizei. Analiza figurilor ambigue şi a iluziilor optico-geometrice, făcută de psiholog, a furnizat terenul privilegiat pentru descoperirea formelor perceptive şi intelectuale şi, bineînţeles, a legilor acestora.

9. Delimitări conceptuale

Psihologia proiectivă lărgeşte psihologia formei, interesându-se  de raporturile de raporturile omului cu ceilalţi, dar, în acelaşi timp, de raporturile omului cu lumea aşa cum o trăieşte el.

Influenţa psihanalizei este mai clară, inaugurând acea revoluţie copernicană definită de Politzer drept o trecere de la psihologia la persoana a treia la psihologia la persoana întâi. În acest sens, exemplul lui Jung este semnificativ.

Pentru psihologia academică sau experimentală, asocierea ideilor era o funcţie mentală generală, iar cercetările se concentrau pe aflarea legilor funcţionării ei impersonale. În schimb, asocierile pe care psihanaliza i le cere pacientului şi care sunt considerate asocieri libere sunt, de fapt, riguros determinate de istoria pacientului şi de conflictele lui inconştiente. Jung abia aflase despre această metodă psihanalitică şi, în 1904, a inventat o probă psihologică – acesta fiind sensul originar al termenului test – în care asocierile uzitate de subiect sunt interpretate drept revelatoare pentru tendinţele profunde şi complexele acestuia.

Pe de altă parte, Rorsnach este cel care a venit cu ideea clară conform căreia interpretarea petelor de cerneală constituia nu un test de imaginaţie, ci un test de personalitate, adică organizarea individuală a personalităţii este cea care structurează percepţia acestor pete. O a treia sursă istorică a testelor proiective o reprezintă cercetarea desenului, între anii 1920 şi 1930, metodele active cuceresc pedagogia şi recomandă desenul şi povestirea liberă ca metode pentru dezvoltarea personalităţii copilului.

Dacă este să definim proiecţia, putem să redăm definiţia cuprinzătoare a termenului, care apare în Vocabularul psihanalizei al lui Laplanche şi Pontalis, în 1994 – Termen uzitat într-un sens foarte general în neuro-fiziologie şi în psihologie pentru a desemna operaţia prin care un fapt neurologic sau psihologic este deplasat şi localizat în exterior, fie trecând de la centru la periferie, fie de la subiect la obiect.

 

8. Factori

 

Proiecţia are loc în grade variabile şi intensitatea ei variază pe o axă începând cu gradul zero, adică înţelegerea realităţii, până la gradul maxim, adică pierderea limitelor personale şi invazia spre exterior a fantasmelor noastre autiste care deformează flagrant realitatea.

Putem delimita cel puţin trei factori ai intensităţii proiecţiei:

  1. intensitatea emoţiilor sau a trebuinţelor – cu cât o emoţie este mai puternică şi cu cât o trebuinţă este mai frustrată, cu atât proiecţia ei în exterior devine mai virulentă şi tinde să subiectiveze mai mult situaţia obiectivă;
  2. gradul de ambiguitate a situaţiei – cu cât stimului sau situaţia cu care ne confruntăm este mai nestructurată sau mai ambiguă, cu atât ea va fi asimilată mai mult conţinuturilor noastre subiective;
  3. forţa şi integritatea Eului – formele severe de psihopatologie (cum ar fi schizofrenia) se caracterizează de fapt prin scăderea dramatică a forţei Eului, având drept consecinţă pierderea mai mult sau mai puţin totală a simţului realităţii, ceea ce la nivel clinic se exprimă prin apariţia unor grave distorsiuni perceptibile (iluziile şi halucinaţiile) şi cognitive (ideile delirante).

 

7. Urmări

 

Ca urmare a importanţei cunoaşterii proiecţiilor individuale, în psihologia aplicată au început să se utilizeze, începând cu anii 1930, o serie de metode de evaluare psihologică mai neconvenţionale, constând în nişte sarcini nestructurate şi ambigue, care îl fac pe individ să se trădeze proiectiv. Ele sunt nişte instrumente care provoacă şi captează proiecţiile individului, răspunzând la ele, el îşi dezvăluie anumite coordonate ale personalităţii sale şi astfel oferă psihologului o serie de informaţii greu sau imposibil de obţinut din alte surse.

6. Caracteristici

 

Aşadar, testele sau tehnicile proiective sunt o categorie de teste psihologice care prezintă în general următoarele caracteristici (Liebert & Spiegler, 1990):

a)      sunt nişte sarcini mai ambigue ca cerinţe sau mai slab structurate ca natură, permiţând multiple răspunsuri din partea subiectului – open-ended tasks;

b)      subiectul nu cunoaşte semnificaţia răspunsurilor sale şi de regulă nu i se comunică modul în care răspunsurile lui vor fi codificate şi interpretate;

c)      codificarea şi/sau interpretarea răspunsurilor conţin în grade variabile o anumită implicare subiectivă din partea psihologului.

 

5. Geneză

Majoritatea tehnicilor s-au născut de altfel în strânsă relaţie cu activitatea clinicianului în instituţiile de tulburări mentale, ca instrumente utile în clarificarea diagnosticului şi mai ales în evaluarea structurii şi dinamicii personalităţii pacientului. Ele pot fi folosite şi pentru aprecierea evoluţiei pacientului în cursul unei psihoterapii, prin aplicări repetate ale aceluiaşi test.

Sigmund Freud introduce termenul de proiecţie în 1894, iar doi ani mai târziu dă următoarea definiţie asupra proiecţiei: Proiecţia este un mecanism de apărare al cărui rezultat este plasarea în exterior a surselor neplăcerii. Subiectul expulzează din sine şi localizează în altul calităţi, sentimente, obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi. Din punct de vedere psihanalitic proiecţia este un mecanism de apărare. Este un tip de operaţie psihică realizată de Eu prin intermediul căreia se realizează apărarea faţă de mişcarea ascensională a refulatului.

4. Evoluţie

Pe de altă parte, C.G. Jung vede acest mecanism psihologic într-un sens mai larg. În opinia lui, proiecţia este un mecanism de disimulare ce constă în transferarea într-un obiect exterior al unui conţinut subiectiv. Conţinutul poate să fie negativ, penibil, incompatibil cu subiectul sau pozitiv, situaţie în care este inaccesibil conştiinţei din cauza auto-deprecierii.

Inconştientul celui care proiectează nu alege orice obiect, ci unul care are ceva sau chiar mai multe dintre caracteristicile celui care proiectează. Procesul proiecţiei se întemeiază pe identitatea arhaică a subiectului cu obiectul, moment din filogeneză în care lumea interioară nu era complet delimitată de lumea exterioară.

3. Scindare

Astfel Jung vorbeşte de:

  1. Proiecţia pasivă: forma patologică a proiecţiei şi care se manifestă în multe proiecţii normale, neintenţionate, automate. Persoana nu este conştientă de sine, neacceptând responsabilitatea celor proiectate în altceva sau altcineva. Proiecţia dă naştere la eroare în aprecierea celorlalţi (persoane, relaţii, situaţii, evenimente) şi blochează adaptarea.
  2. Proiecţia activă: este o componentă esenţială a actului creativ. Pentru a empatiza, subiectul separă de sine un conţinut şi îl transferă în obiect, atrăgându-l astfel în sfera sa  subiectivă. Proiecţia activă participă la procesele creatoare, artistice, dar şi în actul de judecată care separă subiectul de obiect. O judecată subiectivă considerată valabilă este separată de subiect şi transferată în obiect; astfel subiectul se detaşează de obiect.

2. Dificultate

Principala dificultate a tehnicilor proiective, dificultate ce se repercutează asupra capacităţii sale de a face faţă cerinţelor psihometrice, este faptul că prin ele nu se explorează o dimensiune lineară a personalităţii, altfel spus o singură variabilă, ci explorează şi prezintă persoana în termenii unei scheme dinamice de variabile, ele însele inter-corelate.

1. Concluzie

Fiecare tehnică proiectivă eveluază un anumit aspect al personalităţii, nu are o valoare exhaustivă. De aceea, cea mai eficientă utilizare a tenicilor proiective este într-o baterie de teste. În funcţie de scopurile evaluării pot fi utilizate mai multe tehnici proiective în cadrul bateriei sau o anumită tehnică proiectivă poate fi susţinută şi completată de chestionare, teste de aptitudini sau de inteligenţă.

Prin urmare, tehnicile proiective, ca instrumente de evaluare psihologică, constituie un domeniu fascinant şi controversat al psihodiagnosticului. Prin altele, ele fac posibilă cunoaşterea persoanlităţii omului la nivelul profund al fantasmelor şi tendiţelor inconştiente care se reflectă în comportament.

Bibliografie orientativă

 

1. Anzieu, D., Chabet, C., Metodele proiective, Editura Trei, Bucureşti, 2010.

2. Dumitraşcu, N., Tehnicile proiective în evaluarea personalităţii, Editura Trei, Bucureşti 2005.

3. Projective methods for study of personality, reprodus în Murstein, B. I., Handbook of projective techniques.

4. Tănăsescu, I. A., Introducere în tehnicile proiective, Editura Argument, Bucureşti, 2008.

 Sursa foto: http://ro.zeitgeist-movement.com

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

__________________________________________________________________________________